Termenul de patron este polivalent, având semnificații distincte în funcție de context, de la cel economic și juridic la cel religios și cultural, dar nucleul semantic se referă întotdeauna la o figură de autoritate, sprijin sau proprietate. În sensul cel mai răspândit, în mediul de afaceri și juridic, patronul (sau angajatorul) este persoana fizică sau juridică care, în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, angajează personal salariat, pune la dispoziție capitalul, mijloacele de producție și suportă riscul activității comerciale. El este figura centrală în relațiile de muncă, având dreptul de a stabili obiectivele, de a organiza activitatea și de a lua decizii strategice privind afacerea pe care o deține sau o conduce. În contextul cultural și religios, un patron (sau sfânt patron) este o personalitate spirituală sau o divinitate considerată protectoare a unei anumite categorii de oameni, a unui oraș, a unei biserici, a unei bresle sau a unei țări; de exemplu, Sfântul Andrei este patronul spiritual al României. În acest sens, rolul patronului este cel de ocrotitor, mijlocitor sau simbol identitar. În limbajul informal, termenul poate fi folosit și pentru a desemna un client fidel, în special în restaurante sau magazine, sau, peiorativ, o persoană cu o atitudine arogantă sau de superioritate (a face pe patronul). Indiferent de nuanță, ideea de bază a "patronului" gravitează în jurul conceptelor de proprietate, autoritate, responsabilitate și, adesea, protecție sau influență.