Pieţele financiare reacţionează, în această perioadă, la orice informaţie sau zvon care provine în special din zonele cu probleme: SUA, care au reuşit să evite intrarea în incapacitate de plată, şi zona euro, care încearcă să avanseze în lupta cu datoriile suverane. Însă, care dintre acestea ar putea afecta mai puternic economia lumii?

America a evitat la o distanţă de câteva ore furtuna financiară perfectă, însă înţelegerea dintre republicani şi democraţi privind creşterea pragului de îndatorare şi luarea unor măsuri de reducere a deficitului nu a impresionat agenţia de rating Standard & Poor's, care a coborât ratingul SUA la "AA+" de la "AAA".

Europa, pe de altă parte, se zbate de ceva vreme pentru a pune punct crizei datoriilor suverane. Lipsa consensului asupra naturii măsurilor care ar trebui luate în perioada următoare ar putea duce la extinderea problemelor la Italia, Spania şi Franţa. Prin urmare, de unde vine cel mai mare pricol pentru destabilizarea economiei mondiale?

Speranţa creşterii economice Scăderea ratingului Statelor Unite a determinat investitorii să-şi pună tot mai multe întrebări privind cât de sănătoasă este cea mai mare economie a lumii. Cu cât a crescut îngrijorarea investitorilor cu atât bursele din întreaga lume înregistrau scăderi.

Din perspectiva prognozelor de creştere, făcute de analiştii economici, Statele Unite stau mult mai bine decât Uniunea Europeană, chiar dacă trimestrul doi nu a adus decât un avans de 1,3%. În aceeaşi perioadă, UE a înregistrat, potrivit Eurostat, o creştere de 1,7%, faţă de aceeaşi perioadă din 2010.

Însă, prognoza privind creşterea economiei americane în acest an, făcută de Rezerva Federală, este de 2,7% - 2,9%, în timp ce Comisia Europeană estimează că economia europeană va avea un avans de 1,3%-1,4% la finalul acestui an.

Un avans ceva mai mare, de circa 2% l-ar putea înregistra zona euro, sau cel puţin aceasta era estimarea făcută de Fondul Monetar Internaţional (FMI) la finalul lunii iunie, înainte de a vedea cifrele privind evoluţia Germania şi a Franţei pentru perioada aprilie-iunie.

America stă mai prost decât zona euro, dar îşi poate cumpăra timp Situaţia economiei americane, la nivel macro, este mult mai gravă decât cea a zonei euro. Potrivit revistei Time, în trei ani de zile, între 2007 şi 2010, gradul de îndatorare al SUA a crescut de la 62% din PIB la 93,6%, iar deficitul a sărit de la 2,9% din PIB la 10,6% din PIB. În zona euro, deficitul era 6% din PIB la nivelul anului trecut, în timp ce gradul de îndatorare, deşi similar celui din State, are o rată de creştere mult mai redusă.

În mod uimitor, problemele economice ale SUA, care au contribuit la prăbuşirea burselor, i-au determinat pe investitori să cumpere şi mai mult bonduri americane, ceea ce înseamnă că, pe termen mediu şi lung, costul la care se împrumută Washingtonul va scădea, oferind astfel guvernului posibilitatea de a pune la punct un plan de reducere a deficitului care să nu presupună măsuri drastice şi imediate.

Zona euro nu are acelaşi noroc. Imediat ce au apărut primele zvonuri privind extinderea crizei datoriilor în Italia şi Spania, Banca Centală Europeană a fost nevoită să cumpere obligaţiuni emise de cele două state pentru a scădea dobânzile. Până acum, au fost cheltuite circa 100 de miliarde de euro în acest scop. Şi achiziţiile continuă.

Slăbiciunea Europei constă în lipsa de unitate Analistul economic Aurelian Dochia consideră că situaţia Statelor Unite ale Americii şi cea a Europei nu sunt chiar atât de diferite. Probleme grave există în ambele părţi, iar lucrul care le separă este viteza de reacţie.

La Washington se iau decizii rapid, la Bruxelles lucrurile trenează. "Puterea de reacţie a Americii este mai rapidă şi mai bună. Guvernul american va continua să intervină în economie, însă, nicio astfel de intervenţie nu rezolvă criza", a declarat Dochia, pentru evz.ro.

În Uniunea Europeană, interesele statelor nu coincid, astfel că o decizie care să pună capăt speculaţiilor privind intrarea altor ţări în incapacitate de plată se lasă aşteptată. Dochia consideră că summiturile liderilor europeni nu mai pot câştiga decât câteva luni de răgaz, dar avertizează că pieţele deja nu mai cred în declaraţii. Ultima întâlnire dintre cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy nu a putut opri căderea de pe burse.

Mulţi economişti consideră că, pentru a opri răspândirea crizei datoriilor şi la alte state, precum Italia, Spania, Franţa, Belgia sau Irlanda, liderii din zona euro trebuie să ia rapid decizii privind emiterea de eurobonduri, o unitate fiscală şi majorarea Fondului European pentru Stabilitate Financiară (EFSF).

Analiştii citaţi de Financial Times şi de The Economist susţin că planul de salvare a UE trebuie extins de la 450 miliarde euro la peste 1.000 miliarde euro. Statele puternice nu sunt, însă, dispuse să facă sacrificii pentru a da o mână de ajutor ţărilor cu o economie mai slabă.

Germania este şansa Europei Germania se opune clar ideii de emitere a unor obligaţiuni comune zonei euro, deoarece acest pas i-ar creşte costul de finanţare, iar fără implicarea Germaniei, zona euro e condamnată la prăbuşire.

Angela Merkel ştie că posibilii săi alegători de anul viitor se opun acordării unor noi ajutoare statelor mai slabe, ştie că va fi extrem de greu să-şi convingă partenerii de coaliţie să susţină chiar şi majorarea Fondului European pentru Stabilitate Financiară (EFSF), ştie că Bundesbank critică reluarea de către BCE a cumpărării de obligaţiuni şi se teme că planurile de salvare la care ar putea participa sau a participat ar putea fi declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

Ceea ce trebuie să conştientizeze Merkel este faptul că actualele măsuri deja nu mai au niciun efect, iar o posibilă destrămare a zonei euro va fi nu numai dureroasă, ci şi extrem de scumpă şi ar putea pune în pericol însăşi existenţa Uniunii Europene.

Potrivit analistului economic Aurelian Dochia, Germania este singurul stat care poate scoate Europa la liman, însă pentru acest lucru economia germană trebuie să înregistreze creşteri serioase, iar în cel de-al doilea trimestru al anului a dezamăgit. Cea mai mare economie europeană nu a reuşit decât un plus de 0,1% în perioada aprilie-iunie. Lucrurile se vor agrava rapid dacă acest trend de stagnare a creşterii economice din Germania se va menţine, consideră Dochia.

"O nouă recesiune nu poate fi evitată" Aşa că, chiar dacă haosul domneşte în finanţele Americii, în perioada următoare toţi ochii vor sta aţintiţi spre Europa, pentru că, cel puţin deocamdată, nu există suficienţi bani pentru a opri un eventual default al Italiei sau Spaniei, două dintre cele mai mari economii ale bătrânului continent. Dacă Europa cade, şi SUA vor avea de suferit.

În opinia lui Dochia, nu mai putem evita o nouă recesiune, dar putem alege felul în care aceasta se va manifesta. Vom avea, prin urmare, fie o recesiune drastică, dar de durată mică, fie o recesiune prelungită poate chiar pe zece ani, perioadă în care ne vom lupta cu o rată a şomajului ridicată şi cu inflaţie puternică. CITIŢI ŞI:

• Decizie şoc: Agenţiile de evaluare retrogradează, pentru prima dată în 70 de ani, ratingul SUA la AA+
• Se extinde criza datoriilor suverane? Italia începe discuţiile cu Uniunea Europeană
• BCE a cheltuit o sumă record ca să salveze Spania şi Italia. VEZI cifra reală