Theodor Stolojan este încrezător că oamenii vor vota cu PDL, pentru că au făcut-o de fiecare dată când un partid le-a oferit o alternativă clară.

Mircea Marian: De ce v-aţi grăbit atât de mult cu această fuziune? Theodor Stolojan: Sunt câteva argumente. În primul rând necesitatea de a crea acest partid de centru-dreapta, ca o alternativă la stânga nereformată, plus fărâmiţarea dreptei. Ce au arătat aceste alegeri? Nici Partidul Democrat, singur, nu se află la 40% sau 35%, ci la 28%, şi nici noi, singuri, nu putem să emitem pretenţii că, într-un an, devenim o forţă foarte puternică. Deci, avem nevoie în România de un partid puternic pe centru, centru-dreapta.

În al doilea rând, era exclus să mai încercăm o formulă de alianţă. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu Convenţia, Alianţa. Uitaţi-vă şi la acest guvern, incompetent, abuziv şi corupt, o frână pentru România.   Ioana Lupea: PNL a obţinut peste 13%. Este un procent bun pentru un guvern abuziv şi corupt... Pentru că este un guvern la putere, care a adoptat foarte rapid metoda guvernării 2001- 2004, de a face patru, cinci rectificări de buget într-un an. Distrug orice idee de democraţie. Adopţi o ordonanţă de urgenţă, împarţi cum vrei banii publici. Ordonanţa devine efectivă din momentul în care se publică în Monitorul Oficial. Băieţii se apucă şi cheltuiesc banii şi ajungi în parlament, care doar pune ştampila, pentru că efectiv nu mai are ce să facă.  M.M.: Este adevărat că, dacă nu vă grăbeaţi, această fuziune nu s-ar mai fi realizat? Exista riscul ca, ajunşi în competiţia pentru locale, tensiunile să fi devenit foarte mari între cele două partide şi să nu mai putem face niciun fel de construcţie politică.   M.M.: Existau deja tensiuni, pentru că analizele rezultatelor alegerilor arată că aţi preluat o parte din electoratul PD... Şi din al PNL. Tensiunile sunt inerente, pentru că oamenii se ciocnesc pe plan local. Problema este ce pui în balanţă, până la urmă. Ieri, în Delegaţia Permanentă, un domn ne-a spus: „Eu, personal, nu mă înţeleg cu cel de la PD, dar nu pot să folosesc o chestiune personală pentru a spune că acest proiect politic nu e bun“. I.L.: Ce vă faceţi cu acei alegători care v-au votat ca o alternativă la PD? Vom rămâne un curent liberal în cadrul Partidului Democrat Liberal.

I.L.: Asta-i valabil pentru cei care au căutat o alternativă la PNL... Punem în balanţă avantajul ca România să aibă o forţă politică puternică, care să asigure o guvernare coerentă. I.L.: Sunt oameni care ar putea să renunţe să vă voteze... Experienţa arată că, atunci când oamenii au avut în faţă o alternativă clară, o forţă care s-a conturat puternic, cum a fost Alianţa D.A., au votat cu ea. M.M.: Ce se întâmplă cu cei din PD care au contestat puternic viitorul PDL, Frunzăverde, Videanu? Ne dorim sincer ca fiecare membru al PLD şi fiecare membru al PD să fie în noul partid. Sunt convins că şi aceşti oameni înţeleg avantajul enorm al formării acestui partid. M.M.: Cât de mare a fost influenţa lui Băsescu în decizia fuziunii? Noi l-am informat continuu asupra stadiului negocierilor. Condiţiile care s-au creat după alegeri au făcut ca totul să se accelereze. Evident că preşedintele Traian Băsescu a avut o influenţă în toată treaba asta. A susţinut acest proiect, şi nu de ieri, de azi. Până la urmă, România trebuie să se îndrepte spre un sistem politic eficient pentru că nu mai merge, este deja o frână. Acest sistem nu se poate realiza cu partide mititele, centrate pe interesele liderilor. Un partid mare este greu să fie centrat pe interesul unui lider.   M.M.: Care va fi structura de conducere a viitorului partid? Pe perioada de tranziţie - pentru că noi vom avea alegeri în acest partid după încheierea ciclurilor electorale din 2008, 2009 - preşedintele partidului va fi Emil Boc. M.M.: Iar la următorul nivel? La ora actuală discutăm de două poziţii de prim-vicepreşedinţi, de secretar general. Vă pot explica mecanismul convenit: structurile de conducere ale celor două partide se vor reuni într-una singură, vor fi cam 40 de oameni care se vor întruni lunar. Va fi şi un organ executiv, care se va întruni săptămânal. Aici vom avea diferite criterii de alcătuire, astfel încât să fie reprezentaţi şi unii, şi alţii. Evident mai mulţi de la PD. M.M.: Cam care este raportul? Sunt două criterii: unul convenit politic şi unul care ţine seama de rezultatele de la alegeri. Ele se aplică şi la nivel judeţean. M.M.: Ce criteriu politic? Un anumit raport pe care l-am convenit politic. M.M.: Veţi fi preşedinte executiv? Nu neapărat, încă discutăm. Pentru mine, Stolojan, problemele acestea sunt mult mai puţin importante. Sunt mai importante pentru colegii mei din PLD, care vor să vadă că oamenii care au muncit au un loc bine-meritat. Eu nu sunt în politică pentru a-mi rezolva nişte probleme personale. Eu mi-am rezolvat altfel aceste probleme, plecând la Banca Mondială, făcând investiţii, toate sunt pe Bursă, încerc să vând investiţia de la Predeal.   M.M.: Dar postul de prim-ministru este important pentru dumneavoastră? Am făcut această muncă. Dacă noi câştigăm alegerile şi noul partid consideră că merit această funcţie, vom vedea care sunt condiţiile. Poate vom găsi pe altcineva, poate preşedintele Traian Băsescu are în minte pe altcineva. DOCTRINĂ ŞI ALIANŢE „Vedem imposibilă o colaborare politică cu acest PSD“ M.M.: Domnul Frunzăverde spunea că acest viitor partid nu are doctrină. Chiar dumneavoastră spuneţi că veţi menţine un curent liberal în interiorul PDL... Va fi curentul reprezentat de cei din PD şi curentul liberal. Dar hai să judecăm lucrurile. Domnul Videanu şi alţii de acolo au propus impozitul unic, o măsură pur liberală. După părerea mea, centrul, centrul-dreapta este aşezat pe valori liberale, care sunt acceptate de orice partid: proprietate privată, competiţie, liberă iniţiativă...

M.M.: La ce grup se vor afilia europarlamentarii PLD? Partidul Popular European. Paradoxal, ceea ce se cheamă ALDE, grupul liberal, votează de regulă cu grupul socialist. Toată lumea ştie, mai puţin din România.

I.L.: Ce ţinte are viitorul partid? Ţinta politică este de a câştiga alegerile locale şi parlamentare, pentru a forma o guvernare de centru, centru-dreapta. Ţinta de program economic şi social este de a asigura în România un standard de viaţă la nivelul mediei europene.

I.L.: Noul partid îmbrăţişează proiectele preşedintelui Băsescu? Sigur. Sunt idei ale Alianţei Dreptate şi Adevăr, şi votul uninominal, şi modificarea Constituţiei.

I.L.: Deci se poate spune că proiectul politic al noului partid este proiectul preşedintelui Traian Băsescu? Cuprinde proiectele lui Traian Băsescu, dar nu se reduce numai la ele.

I.L.: Sunteţi un partid proprezidenţial? Cât timp preşedintele Traian Băsescu susţine proiectele pe care le susţinem şi noi, suntem împreună cu el.

M.M.: Viitorul partid va susţine candidatura lui Băsescu la preşedinţie în 2009? Categoric, pentru că el este susţinător al acestor proiecte. Eu nu văd ca Traian Băsescu să renunţe la lupta împotriva corupţiei - aţi văzut ce face acest guvern, a transformat-o în lupta împotriva sistemului de justiţie. Nu văd ca Traian Băsescu să renunţe la reformarea clasei politice, la vot uninominal. Nu văd ca Traian Băsescu să renunţe la ideea că infrastructura, educaţia, sănătatea sunt sectoare vitale pentru progresul României.

I.L.: PD nu a exclus o alianţă cu PSD. Una este de a colabora în parlament şi alta este o alianţă. În programul PD era interzisă - ceea ce, mă rog, e discutabil. Noi, acum, strângem semnături pentru moţiunea de cenzură. Ne-am adresat tuturor parlamentarilor care nu au semnat moţiunea PSD. Senzaţia noastră este că le convine acest guvern slab, şantajabil, căruia să-i acorzi sprijin pe înţelegeri netransparente.

I.L.: Este imposibilă o cooperare cu PSD? Vedem imposibilă o colaborare politică cu acest PSD. Nereformat, cu aceleaşi apucături ca în 2001. Cu un asemenea PSD nu poţi să discuţi. Nu ştiu când, peste patru, peste cinci ani, nici într-un caz mai devreme. Nu este absolut nicio speranţă ca într-un an sau doi acest PSD să se reformeze.

ÎNTRE ION ILIESCU ŞI TRAIAN BĂSESCU

„În 1990, o ţară întreagă ne uitam cu speranţă la Ion Iliescu“ I.L.: Vorbiţi de întinerirea clasei politice, dar sunteţi în sistem de dinainte de 1989. Vă răspund cu cuvintele domnului Valeriu Stoica, cinstea şi competenţa nu ţin de vârstă.

I.L.: Vă consideraţi un tehnocrat sau un politician? Mă consider mai mult un tehnocrat şi fac politică. N-am fost în FSN. Am ajuns prim-adjunct al ministrului finanţelor pentru că ministrul de atunci m-a chemat să particip la o discuţie cu Petre Roman. Ştia că eu citisem despre ce se întâmplase în Polonia, în Ungaria. Şi Petre Roman a întrebat: am făcut Revoluţia, acum ce facem în finanţe? 

I.L.: Când v-aţi hotărât să intraţi în politică? Cât am fost la Banca Mondială am urmărit tot timpul ce se întâmplă în ţările aflate în tranziţie. Am văzut că România cumulează absolut toate greşelile strategice, celelalte ţări făceau doar câte una. Atunci mi-am spus: hai să încerc să intru în politică.

I.L.: Şi pe cine aţi sunat?  N-am sunat pe nimeni. Aveam credibilitate, deşi lipsisem şase ani din România, în sondaje eram în primii trei sau patru. Şi atunci evident că veneau unii şi alţii.

I.L.: Domnii Pasti şi Secăreş, grupul Un Viitor pentru România? Din toate părţile. Unul dintre cei din grupul de iniţiativă era Gheorghe Flutur.

I.L.: Traian Băsescu înţelege printr-un PSD reformat dispariţia lui Ion Iliescu.Aţi fost unul dintre susţinătorii lui Iliescu. Da, am fost acum 11 ani, dar m-am schimabt şi eu între timp. 

I.L.: Dumneavoastră da, dar domnul Iliescu? Dânsul din păcate nu s-a schimbat prea mult. Am fost total dezamăgit că un om politic cum este domnul Ion Iliescu poate să îndemne populaţia să nu meargă la referendum.

I.L.: Ion Iliescu era acelaşi şi în 1996 când l-aţi susţinut. Da, dar nu uitaţi că eu am fost prim-ministru între octombrie 1991 şi 1992. Când am avut nevoie de sprijinul dânsului, ca preşedinte, l-am avut. În 1996, acel comitet cetăţenesc m-a rugat să fiu în comitetul de susţinere, am zis da. Nu m-am gândit nicio clipă că este un lucru rău.

I.L.: Dar credeţi că Iliescu este cel mai important om politic din România din ultimii 17 ani? Eu cred că nu poţi să spui că n-a fost un om politic important despre cineva care a fost preşedintele României timp de 10 ani. A nega rolul politic al lui Iliescu ar deforma realitatea. Dacă a fost un rol pozitiv sau negativ este altă discuţie. Fiecare are opinia lui.

I.L.: Care-i opinia dv.? Şi una, şi alta. Să nu uităm că, în 1990, o ţară întreagă ne uitam cu speranţă la Ion Iliescu. Ce s-a întâmplat ulterior, mineriade, trebuie judecate fiecare în parte. Dar eu îmi amintesc în decembrie 1989, eram un popor întreg cu speranţa în Ion Iliescu.

I.L.: Când, unde şi cum l-aţi cunoscut pe Traian Băsescu? Ne-am cunoscut ca miniştri în guvernul Roman. Am lucrat foarte bine, iar după ce am plecat la Banca Mondială am ţinut legătura cu dânsul. Am avut o perioadă în care ne-am răcit, în 2000. El atunci îl susţinea pe Petre Roman. Eram mai novice şi credeam că în politică eşti corect, nu spui lucruri care nu sunt aşa.

M.M.: V-a deranjat că v-a spus că sunteţi un tehnocrat scos din baie... Asta mai puţin. A spus ceva despre o chestie economică despre care el ştia precis că n-am făcut-o. N-am mai vorbit cu el un an sau doi. Eram tare supărat. M-a sunat şi mi-a spus: „Domnule, îl sprijineam pe Roman...“.

I.L.: Aţi mai avut vreo dispută cu Traian Băsescu? Ne-am lămurit atunci. El mă cunoaşte foarte bine pe mine, eu nu ştiu dacă-l cunosc la fel de bine pe dânsul. Îl cunosc din activitatea din guvern. Între timp, am mai învăţat. Totuşi, eu nu mă leg de Tăriceanu pe o chestie pe care ştiu că nu a făcut-o. Tac din gură la măsuri criticate, dar pe care le înţeleg ca economist şi cred că oricare în locul lui ar fi trebuit să facă la fel.

RISCURI

„Cele mai mari dezechilibre economice din istoria României“

I.L.: Guvernul Tăriceanu se laudă cu cea mai mare creştere economică... Ei nu adaugă la această creştere şi cele mai mari dezechilibre economice din istoria României. Cel al contului curent, care a ajuns anul acesta la 15% din PIB şi care pune România sub un risc incredibil. Riscul de a nu mai avea capacitate de finanţare a deficitelor externe, cu toate consecinţele: reducerea consumului, apariţia FMI.

I.L.: Unde sunt slăbiciunile bugetului? Inflaţia şi cursul leului sunt depăşite faţă de cele luate în calcul la alcătuirea bugetului. Salariul minim luat în calcul, de 450 lei, este depăşit de oferta făcută de guvern, de 500 de lei. În condiţiile deprecierii leului, numai contribuţia către UE ne costă cu 60, 70 de milioane de euro în plus. Guvernul, sigur, poate să zică, „lasă, domnule, parlamentul aprobă aşa şi pe urmă venim noi cu o rectificare în martie“. Dacă mai au nevoie de votul PSD, o să satisfacă nişte cereri de la primarii PSD.

CE AR FI FĂCUT STOLOJAN ÎN LOCUL LUI TĂRICEANU   „O reformă drastică în sectorul public, unde e un jaf total“

M.M.: Dacă eraţi în locul guvernului Tăriceanu, aţi fi crescut atât de repede şi de mult pensiile? Noi am fost primii - eu, personal, Stolojan - care am afirmat că dezechilibrul creat între pensia medie şi salariul mediu nu mai poate fi menţinut. 20 de ani de acum înainte vor ieşi la pensie oameni a căror singură şansă este acel 45%, începând cu 1 ianuarie 2008. Sunt liberal, dar spun urmă torul lucru: o societate civilizată nu poate merge înainte, lăsând în urmă, în sărăcie, grupuri mari de oameni. Nu mă interesează că în România rămâne un singur salariat pentru că restul se duce la muncă afară. Pentru cinci milioane de pensionari trebuie să asigur o pensie la 50% din salariul mediu. Toată discuţia despre lipsa de resurse a fondului de pensii e iluzorie. Iată o decizie politică pe care mă bucur că România a luato. Dacă nu vrem să periclităm posibilităţile de dezvoltare, creşterea trebuia făcută în trei ani. I.L.: Această decizie a cabinetului Tăriceanu a fost una bună? A fost necesară pentru pensionari. Ce aş fi făcut eu în locul guvernului Tăriceanu pus în situaţia de a accelera creşterea pensiilor: o reformă drastică în administraţia publică. În sectorul economic public este un jaf total, scăpat de sub orice control. Este incalificabil să faci agenţie prin care să oferi terenuri şi case gratuite la oamenii cu bani. Jefuirea banului public nu înseamnă numai să iau bani din casierie să-i dau nu ştiu cui. Aici aş fi lovit cu barda, ca să disponibilizez resurse. M.M.: Aţi fost un critic al Fondului Proprietatea... Şi rămân un critic, pentru că am introdus o loterie într-un domeniu în care trebuia să am exactitate. Trebuia să dăm obligaţiuni guvernamentale, cu termen de 30 de ani, cu plată de dobândă anuală. Şi ei să-şi vândă, dacă au nevoie de cash, pe Bursă. Nimeni nu ştie ce valoare de patrimoniu are Fondul Proprietatea, poate că-i prea jos, poate că-i prea mare. E un fel de morişcă din care poate să iasă câştigat sau poate să iasă pierdut.   M.M.: Senatul a aprobat recent un proiect prin care anulează privatizarea Petrom. Contractul, categoric, este dezavantajos României. Dacă noi considerăm că interesul naţional este afectat, parlamentul poate să-şi urmeze cursul, dar va trebui să plătim despăgubiri uriaşe. OMV va fi îndreptăţit să-mi ceară valoarea de piaţă care este de miliarde de euro. Ne va acţiona în judecată şi probabil că va câştiga. În privatizarea Petrom, accentul trebuia pus pe preţ şi nu pe investiţii. La Ford, accentul este pe investiţii. Dacă nu venea OMV, singurul lucru care trebuia să-l facă statul român era să-i strângă de gât pe ăia care bagă mâna în banul public. TESTUL DE SINCERITATE  „Homosexualitatea nu este o practică încurajată de partidul nostru“ I.L.: Cine ar fi un premier mai bun: dv. sau domnul Blaga? Dacă e vorba, să zicem, de o situaţ ie complicată macroeconomic, sigur că eu am mult mai multe atuuri. Dacă este vorba de o situaţie stabilă, în care economia funcţionează, calităţile de organizator ale lui Blaga sunt indiscutabile.   I.L.: Aţi spus deja că ne apropiem de o criză economică. Ne apropiem, dar nu este neapărat nevoie să se întâmple. Dacă nu schimbăm nimic în trendurile astea, avem şanse să se întâmple. M.M.: Doamna Alina Plugaru, vedetă a unor filme destinate doar adulţilor, ar dori să se înscrie în PLD. De ce aţi refuzat-o?  Nu refuzăm pe nimeni. Dânsa trebuie să corespundă unor criterii, între care şi morale. I-am sugerat să-şi schimbe meseria şi discutăm. Orice om poate să aibă o a doua şansă. I.L.: Domnul Flutur spunea că PLD n-ar accepta un membru de partid homosexual. Este homosexualitatea sancţionabilă pe criterii morale? Nu cunosc acea declaraţie. Vă pot spune care este părerea mea: pentru mine treaba asta este neutră, însă nu pot să spun că sprijin sau încurajez aşa ceva.   I.L.: O persoană care nu este heterosexuală ar fi primită în partid? Nu este potrivit să întrebi un om aşa ceva. Sigur că, dacă face acest lucru în public, avem o problemă serioasă. Dacă face din asta un fel de port-drapel, sigur că avem o problemă.   M.M.: Deci îi cereţi discreţie? Nu este o practică care să poată fi încurajată de partidul nostru. Poate fi acceptată ca un comportament personal. Eu nu sunt de acord.