Cine a urmărit miercuri seara România 9 de pe TVR va fi ghicit plictiseala mea în timpul discuției interminabile despre amendamentele depuse de Șerban Nicolae la Legea grațierii și aprobat de Comisia juridică a Senatului.

Dînd curs datoriei profesionale, Ionuț Cristache a realizat o transmisie directă din Piața Victoriei. N-am onorat invitația sa de a-i întreba pe cei doi TeFeLiști invitați să motiveze descinderea lor în stradă. Acum îmi dau seama c-am greșit. Cei doi au fost prezentați drept Pătru și Cătălina. Nici nume de familie, nici profesie.

Dincolo de faptul că amîndoi repetau clișee demagogice din proza Diviziei Presă a Binomului, ea prezentînduse înfășurată în tricolor, după modelul de prost gust practicat de ziaristul prezidențial Rareș Bogdan, m-a surprins refuzul lor de a-și da numele întreg și profesia.

Ar fi trebuit să-i întreb de ce-și ascund identitatea dacă sînt protestatari de adevăratelea. Peste tot în lume, adevărații protestatari, însuflețiți de crezuri, n-au nici o șovăială în a-și declina identitatea în fața camerelor de luat vederi. Pentru a fi pe placul TeFeLiștilor, mobilizați de Statul paralel să iasă în stradă, partenerii mei de platou îl supuneau pe Șerban Nicolae, prezent în emisiune, unui tir de acuzații gata să amintească de cele aduse dușmanului de clasă la Procesele de la Moscova. 

În calitatea mea de comunist, ultimul și singurul comunist declarat din România, sînt un dușman înrăit al corupților, cum sînt și al bogatășilor fără măsură în general. Dacă am denunțat și denunț mai departe activitatea Binomului SRI-DNA, am făcut-o și o fac pentru că – așa cum am mai scris – această activitate n-are nici o legătură cu lupta împotriva corupției. Sub steagul viu colorat al Luptei împotriva corupției, sergenții majori care alcătuiesc Statul paralel, Deep state, cum i-a zis Donald Trump variantei americane a Sistemului moldo-valah de la noi, au reînviat fosta Securitate.

Prin concubinajul, la figurat dar și la propriu, dintre SRI și DNA, SRI, urmaș al Securității, a căpătat dreptul de a ancheta și aresta. Pînă atunci, începînd cu domnia lui Virgil Măgureanu și terminînd cu cea a lui Radu Timofte, implicarea SRI în viața politică, componentă de esență a Statului Paralel, se rezuma la diversiuni de presă, la manipularea ONG-urilor și la codoșlîcul politic.

Cînd SRI, prin DNA, a putut convoca pe orice politician și aresta preventiv pe oricine voia mușchii lui, Deep state sau Statul Paralel a devenit o forță de neînvins în România. Sub acest semn, inițiativa lui Șerban Nicolae mi s-a părut ciudată. Ciudată (nu dibuiam interesul mai adînc din spatele inițiativei), dar mai ales inoportună. Corupția e mai departe identificată în România bolșevizată cu trădarea de Patrie de pe vremea lui Nicoale Ceaușescu și cu punerea în slujba imperialismului anglo-american de pe vremea Anei Pauker.

Orice tentativă de a grația fapte de corupție devine un semnal grav pentru adevărata luptă împotriva corupției. În planul politicii penale, societate noastră poate considera corupția mai periculoasă decît traficul de droguri pentru alte societăți. La fel sînt societăți pentru care corupția e mai puțin periculoasă decît uitatul pe sub fustele femeilor. Cîtă vreme Corupția e văzută în România ca principalul pericol pentru ființa națională e bine ca politicienii să evite orice încercare de a micșora sancțiunile pentru cei corupți sau de a propune legi suspectate ca fiind în favoarea corupților. 

Amendamentul lui Șerban Nicolae a fost inoportun și prin raportare la ipostaza sa de lider al Partidului de Guvernămînt. PSD-ul poartă încă de pe vremea FSN-ului povara de a fi etichetat drept al corupților. Prin urmare, așa cum s-a întîmplat și în cazul votului din străinătate la prezidențialele din 2014, nimic nu e mai ușor decît să exploatezi orice inițiativă a PSD-ului în domeniul anticorupției, chiar și una corectă drept semnul că e în favoarea corupților.

De ce a introdus Șerban Nicolae amendamentele respective? e o întrebare fără nici o relevanță. Așa cum am arătat în intervenția mea de om exasperat de transformarea emisiunii de la TVR de către unii participanți în Tribunal al Poporului, din toate punctele de vedere - de la cel constituțional pînă la cel democratic – Șerban Nicolae putea introduce orice amendament, inclusiv cel potrivit căruia condamnații pentru fapte de corupție vor fi nu numai grațiați, dar și duși cu alaiul prezidențial acasă la ieșirea din închisoare.

Din punctul de vedere al bunului simț, miercuri, 3 mai 2017, nu s-a întîmplat nimic care să justifice nici Răstignirea mediatică a lui Șerban Nicolae, nici larma TeFeLiștilor, nici intervenția lui Klaus Iohannis și nici campania declanșată de Divizia Presă a Binomului. Un senator și-a exercitat dreptul de a depune un amendament. Nu putem interzice unui parlamentar să depună ce amendament vrea, să propună ce proiect legislativ vrea, așa cum nu putem interzice unui ziarist să scrie ce vrea, și lui Rareș Bogdan să ne țină discursuri anticorupție făcîndu-i cu ochiul lui Marian Vanghelie.

Problema apare doar atunci cînd amendamentul unui parlamentar, considerat precum cel al lui Șerban Nicolae – inoportun –, e acceptat de Parlamentul supus majorității. Din acest punct de vedere, ziua de miercuri ne-a făcut să tresărim și să fim atenți nu prin depunerea amendamentului, ci prin votarea lui de către Comisia juridică a Senatului, dominată de majoritatea PSD-ALDE. 

Dar nici măcar votul Comisiei juridice a Senatului nu explică datul în clocot stradal și mediatic de miercuri dupăamiază. De la votarea în Comisia juridică a Senatului și pînă la tipărirea amendamentului în Monitorul Oficial e cale lungă. Camera decizională e Camera Deputaților. Și dacă ar fi fost votat de Plenul Senatului, amendamentul n-ar justifica tărăboiul public.

El ar fi fost justificat doar dacă ar fi fost vorba de votul Camerei Deputaților. Dar și atunci, legea ajunsă la Promulgare putea fi întoarsă înapoi în Parlament de Klaus Iohannis. Întreg Tărăboiul politico-mediatic mi s-a părut comic. Era ceva mai mult decît jelaniile din afacerea cu drobul de sare. Era ca un tărăboi creat de măritișul fetei care nici măcar n-a fost cocepută de cei doi, dat fiind că respectivii nici măcar nu s-a culcat încă, pentru că abia s-au cunoscut și sînt doar în faza ținutului de mînă. 

Era limpede că amendamentul va fi respins de Liviu Dragnea, de Sorin Grindeanu. Nu pentru c-au ieșit TeFeLiștii în stradă, susținuți de Divizia Presă a Binomului, ci pentru că PSD nu-și mai poate permite greșeli de genul celei comise cu OUG 13. Nu m-am înșelat spunînd asta miercuri seara. A doua zi, joi, Comisia juridică a Senatului s-a întrunit pentru a relua votul și a respinge amendamentul lui Șerban Nicolae. 

Tărăboiul politico-mediatic a fost inutil în planul adevăratei Lupte împotriva corupției. El a fost util însă într-un alt plan. În cel al luptei crîncene angajate de Statul paralel de a bloca Dezbaterea privind abuzurile de la alegerile din 2009. Dezbaterea, mai ales cînd în hotarele ei apar dezvăluiri, e un pericol mortal pentru Statul paralel. Acest Stat Paralel a continuat să existe și să acționeze și la alegerile din 2014. 

Acest Stat Paralel a continuat să existe și să acționeze și la alegerile din 2016 prin incredibila victorie a USR, puradelul politic de eprubetă al Binomului SRI-DNA. Acest Deep State există și acționează și acum. E suficient să vezi strofocarea Ralucăi Turcan și a Partidului muribund dus de ea la groapă cu suspine pe facebook împotriva Comisiei Parlamentare de anchetă pentru a-ți da seama că Statul Paralel, Deep state, continuă să existe și să acționeze. 

Tărăboiul politico-mediatic iscat de amendamentul depus de Șerban Nicolae, mult peste banalitatea momentului, a fost o încercare diversionistă a Statului paralel de a bloca dezbaterea publică despre abuzurile din 2009 și, mai ales, despre Abuzurile pe care le face și azi Statul Paralel. 

N.B. Miercuri seara am reușit să aduc în discuție, profitînd de prezența lui Șerban Nicolae, unul dintre Liderii PSD apropiați de Cătălin Voicu, și întîmplările de după Cina cea de Taină de la Gabriel Oprea din seara de 6 decembrie 2009. Despre ce-am aflat de la Șerban Nicolae în emisiune și după, dar mai ales despre ce am aflat documentîndu-mă, miercuri spre joi noaptea, întors acasă, din presa lui decembrie 2009, voi scrie într-un număr viitor.

Rar am întîlnit în așa-zisa democrație românească din toate timpurile o mai mare intervenție anticonstituțională a Statului Paralel zis și Deep state.