În fapt e vorba despre venituri de 50 de miliarde de dolari anual pe care Iranul le scoate din exportul de petrol și gaze, venituri care s-au redus în ultimele 6 luni de sancțiuni cu 10 mld de dolari. Acum, Administrația Trump vrea să închidă cu totul aceste exporturi, sancționând orice țară și companie care importă petrol iranian. În contrapartidă, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite vor compensa cantitatea, alături de SUA însăși, care și-a crescut exporturile de petrol cu 1,6 milioane de barili pe zi în 2018 față de 2017 și continuă să crească exporturile, în condițiile în care produce petrol de șist prin fracturare hidraulică la prețuri competitive, fiind astăzi cel mai mare producător al lumii.

E adevărat că piața de petrol suferă astăzi în urma evenimentelor din Venezuela și Libia. Venezuela este și ea sub sancțiuni iar producția a scăzut la mai bine de o treime, în timp ce Libia este văduvită de producția în urma instabilității generate de luptele generalului Khalifa Haftar împotriva guvernului recunoscut internațional de ONU, de la Tripoli. Pe deasupra, Rusia a pierut 1,3 milioane barili de petrol infestat care a blocat conducta Drujba pe ambele sale componente, iar reluarea furnizărilor pe mare se face în timp, ca și aprovizionarea prin conductă. 

Totuși, chiar dacă prețul barilului de petrol a sărit în aer la anunțul că scutirile nu vor fi prelungite de către administrația Trump, prețul a ajuns la 72 dolari dar se va calma. Același lucru s-a întâlmplat cu saltul la 85 dolari barilul în urmă cu un an dar cu o revenire în noiembrie sub 50 de dolari barilul. Practic, odată ce petrolul în surplus angajat de Arabia Saudită și de Emiratele Arabe Unite va începe să se miște spre statele cu deficit, și prețul va reveni la normal.

Statele vizate de sancțiuni au avut reacții diferite. China a contestat măsura, vorbind despre o măsură unilaterală, dar negocierile curente cu SUA în războiul comercial nu anunță o perioadă prea bună pentru gesturi de frondă. Ele sunt contraproductive pentru China și pentru companiile chineze, care ar intra sub sancțiuni, după ce introducerea supraxării a afectat puternic China. Președintele Xi Jinping e așteptat la Washington să încheie procesul de negociere și acordul commercial la final de iunie, deci o acțiune dincolo de afirmații publice este puțin probabilă sau se va face în variantă foarte silențioasă și sub radarul sancțiunilor. Oricum ar fi vorba despre cantități reduse și despre plăți în remnibi, odată ce transferurile în dolari sunt supravegheate de SUA.

În ceea ce privește India, un vechi partener al Iranului și al doilea importator de petrol iranian, aceasta și-a dezvoltat relațiile cu Arabia Saudită și nu a avut reacții de nici un fel la anunțul privind încetarea permiselor de import. Practic India e și ea vizată de sancțiuni odată ce Congresul a fost deja notificat de administrația Trump privind renunțarea, în cazul Indiei, la clauza națiunii celei mai favorizate acordate țărilor în curs de dezvoltare de SUA, cee ace înseamnă importuri de produse importate cu zero taxe. Cu mici cantități importate pe rupii, și India se va conforma în mare trendului sancțiunilor. Coreea de Sud și Japonia intră în linie cu respectarea deplină a sancțiunilor, importând din Arabia Saudită și din Emirate, în schimb cea mai vocală este astăzi Turcia.

Într-adevăr, în cazul Turciei, ministrul de Externe Mevlut Ceavușoglu a contestat vehement măsura, anunțând că nu este o măsură a ONU, ci una unilaterală a SUA. Dar oricât de vehemente ar fi declarațiile turce, aici lucrurile sunt mai nuanțate și nici compania petrolieră turcă nu e dispusă să intre sub sancțiunile SUA, nici rafinăriile respective, așa cum situația tensionată deja legată de livrarea în iunie a două sisteme anti-aeriene S400 rusești au complicat deja foarte mult relațiile între cei doi aliați din NATO încât orice mișcare de frondă ar putea fi foarte riscantă pentru Ankara.

Iranul a amenințat că va trece la mișcări de retorsiune și că va bloca strâmtoarea Hurmuz și tot exportul de petrol din statele Golfului. O asemenea mișcare ar escalada puternic relațiile dintre SUA și Iran, deja puse sub presiune majoră din cauza ingerințelor generale ale Iranului, prin forța Al Quds a Gardienilor Revoluției Islamice – organizație declarată mișcare teroristă luna trecută de către SUA – în multe state din Orientul Mijlociu, cu precădere Irak, Siria, Liban, dar și Yemen, Bahrein, chiar Arabia Saudită. În aceste condiții, cum Gardienii Revoluției sunt reprezentați prin mai toate ambasadele lumii, mișcarea e extrem de costisitoare, motiv pentru care Iranul a desemnat CENTCOM, comandamentul American responsabild e Orientul Mijlociu, drept organizație teroristă.

Nu întâmplător, sâmbătă, aflat în vizită în Emirate, comandantul CENTCOM, generalul Kenneth McKenzie, a anunțat că trupele americane din regiune sunt pregătite să descurajeze și să intervină alături de aliații din Golf pentru a preîntâmpina orice aventură în care Iranul s-ar lansa în regiune. O accelerare a tensiunilor fără precedent și cu posibilitatea de a se transforma într-o adevărată confruntare directă în viitorul apropiat.

 

Te-ar putea interesa și: