Stâlpii creaţiei”, o vastă regiune în care se aprind noi stele din Nebuloasa Vulturului, aflată la aproximativ 6.000 de ani lumină distanţă, au devenit o veritabilă atracţie pentru astronomii care studiază Calea Lactee, încă de la descoperirea lor prin intermediul telescopului orbital Hubble în 1995

În prezent, aşa cum se poate vedea într-o nouă imagine obţinută de Hubble, aceste coloane din gaze şi praf cosmic sunt în curs de a fi risipite de vântul stelar al unor masive stele tinere aprinse în această „maternitate stelară”, informează duminică Live Science.

Noua imagine obţinută de Hubble este în spectrul infraroşu, invizibil ochilor umani. În această imagine a „Stâlpilor Creaţiei” sunt vizibile numeroase noi stele tinere aprinse în norii de praf ce formează această structură galactică.

„Stâlpii Creaţiei”, ce se întind pe o distanţă de 5 ani lumină (de aproape 3,5 ori mai mare decât diametrul Sistemului Solar), sunt în mod natural nişte adevărate incubatoare pentru stele embrionare, datorită numeroaselor pungi de hidrogen gazos, conform NASA. Pe măsură ce cantităţi din ce în ce mai mari de gaze şi praf cosmic se adună în zone sau nuclee de gravitaţie crescută, aceste zone se încălzesc din cauza frecării dintre particulele de praf şi gaze şi reprezintă stele embrionare sau protostele. Dacă o astfel de protostea continuă să atragă gaze şi praf cosmic din jur, îi creşte masa, iar temperatura şi presiunea ajung la nivelurile la care să înceapă reacţia de fuziune nucleară a hidrogenului în heliu, se naşte o nouă stea.

După cum se poate observa în imagine, cea mai activă regiune în care se aprind noi stele din această zonă a Nebuloasei Vulturului se află în vârful celui mai mare dintre „Stâlpii Creaţiei” – care străluceşte într-o radiaţie albastră.

Conform astronomului NASA Paul Scowen, care a coordonat explorarea iniţială a Nebuloasei Vulturului realizată prin intermediul lui Hubble în 1995, pe măsură ce stelele din vârful „Stâlpilor Creaţiei” devin mai mari, radiaţia emisă de acestea devine la rândul ei mai puternică şi începe să disipeze norii de gaze şi praf cosmic din jur.

„Aceşti stâlpi gazoşi sunt în proces de ionizare, un proces prin care electronii sunt desprinşi de pe orbitele lor atomice şi încălziţi puternic de radiaţia noilor stele masive din jur. Vânturile stelare puternice şi barajul de particule ionizate emis de aceste stele distrug pur şi simplu partea superioară a acestor stâlpi”, explica Scowen într-un comunicat ştiinţific dat publicităţii în 2015 de NASA.

Probabil că acesta este motivul pentru care o astfel de imagine este cu adevărat specială, notează Live Science. „Stâlpii Creaţiei” sunt în schimbare şi nu-i vom mai vedea niciodată exact cum erau în momentul în care a fost realizată această fotografie.