SORIN TUDOR: Blestemarea României

SORIN TUDOR: Blestemarea României

"Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti? Între Adrian Năstase şi Băsescu. În 15 ani n-a apărut unul, să vină din lumea asta, să nu fi fost tarat de năravurile comunismului, să nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi?"

Cuvintele rostite de Traian Băsescu în decembrie 2004, chiar înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, rămân adevărate şi astăzi. Însemnătatea lor s-a diminuat însă cu mult. La fel şi semnificaţia.

La 20 de ani de la momentul 1989, nimeni nu pare a se mai sinchisi de faptul că foştii activişti au prins a-şi face titlu de glorie din trecutul comunist şi că odraslele acestora au agonisit averi uriaşe. Nimănui nu-i mai pasă că vechii „ştabi“ s-au îmbăiat în comunismul cu faţă umană devenind actualii investitori de succes.

Dimpotrivă: astăzi, jurnaliştii se laudă făţiş cu „securiştii care îi informează“, iar studenţii declară că îl regretă pe Ceauşescu. Este o Românie în care oamenii trecutului construiesc prezentul, iar oamenii prezentului privesc nostalgic - şi neştiutori - spre trecut.

Iar dacă în urmă cu patru ani Traian Băsescu vorbea de un blestem, astăzi, Adrian Năstase pregăteşte, strategic, un altul: acela de a crea impresia că „poporul ăsta va ajunge până la urmă să aleagă“ între doi acuzaţi de corupţie.

„Traian Băsescu este singurul demnitar din România care, în calitate de preşedinte, are imunitate absolută atât pentru dosarul «Flota», cât şi pentru «Casa din Mihăileanu». Să-şi dea demisia Traian Băsescu, care chiar are imunitate absolută“, declara Adrian Năstase la un post de televiziune, după ce, grijuliu, lansase aceeaşi idee pe propriul blog.

Problema este că, asemeni comunismului, corupţia nu mai interesează pe nimeni. Că până şi ideea de anticorupţie a sfârşit prin a fi coruptă. Şi că, în faţa demagogiei care încearcă să pudreze uriaşele averi, românii încep să-şi însuşească nesimţirea ca pe o cheie a reuşitei în viaţă. Adevăratul blestem al acestui popor ar fi să devenim o naţie care îşi poartă nesimţirea ca pe o virtute. Iar dacă va fi să fie aşa, politicienii vor fi aceia care ne-au blestemat.

Ne puteți urmări și pe Google News