Vă răspunde Psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Liliana, Bucureşti: Fetiţa mea de 5 ani este destul de răsfăţată, foarte dependentă de copiii din jur, nu are încredere în ea. La grădiniţă nu vrea să stea decât lângă o anume fetiţă, prietena ei, şi plânge până este pusă lângă ea. În plus, nu acceptă înfrângerea sau un eşec, la un joc încalcă regulile să câştige, la grădiniţă dacă un copil primeşte o floricică în piept pentru că a fost cuminte, i-o smulge. Cum să o fac să aibă încredere mai multă în ea, să accepte şi înfrângerea? Este foarte visătoare, nu este atentă la ceea ce se întâmplă la grădiniţă, însă are o memorie excelentă şi îi dă gata pe toţi cu poeziile pe care le reţine. Mie mi se pare mai degrabă că fetiţa este foarte ambiţioasă, nu că nu are încredere în ea. Face mai mult lucrurile care o interesează şi e mai greu de disciplinat. Probabil că aşa a ajuns la grădiniţă cu educaţia de acasă, dar aspectul colectiv o să-şi spună cuvântul. Nu intraţi în panică, dar ar fi bine să o mai responsabilizaţi acasă: să vă ajute să puneţi masa, să-şi facă şi curat în cameră etc. Ea trebuie lăudată pentru lucrurile bune pe care le face şi abia apoi admonestată pentru ce nu face bine. Neîncrederea apare atunci când părinţii nu-l laudă pe copil când face un lucru bun. Faptul că smulge floricica din pieptul colegilor este tot un semn de ambiţie, de rivalitate.
Structura de tip ambiţios nu este rea prin definiţie şi poate ajunge la rezultate foarte bune. Dorinţa de a sta mereu lângă aceeaşi fetiţă la grădiniţă este o încercare de a-şi asigura afectivitatea, de a diminua ostilitatea pe care o simte la grădiniţă.
Probabil că este alintată acasă, iar în colectivitate, educatoarea nu se poate ocupa în mod deosebit de un copil, în defavoarea celorlalţi. Vă sfătuiesc să insistaţi pe calităţile fetiţei, cum ar fi memoria ei.
Recomandările noastre
