Silviu Sergiu: "Democratii seamana de cateva zile incoace cu niste personaje patetice din filmele lui Kusturica. Intruchiparea balcanismului politic absolut, a dualismului fara de jena."

Dupa ce Tariceanu a decretat „decesul Aliantei PNL-PD”, PD-istii au luat cadavrul, l-au inviorat cu putin fard rosiatic picurat in obraji si il plimba prin tara incercand sa demonstreze ca e inca viu, doar ca sa-i incaseze pensia si pe mai departe.

Dupa ce premierul i-a trimis in opozitie, Emil Boc si Adriean Videanu au transmis cu obstinatie mesajul ca, in ciuda rupturii iremediabile de la centru, in teritoriu, liberalii si democratii sunt frati de cruce si merg mai departe impreuna. Intr-un exces de populism ieftin, cei doi au argumentat prin grija fata de alegator.

O portie consistenta de ipocrizie a fost administrata bucurestenilor de Adrian Videanu, primarul proiectelor si mai putin al lucrurilor duse la bun sfarsit. Acest comportament schizoid, de negare a unei realitati evidente - aceea ca PD a fost trimis in opozitie - are menirea de a impiedica un exod al PD-istilor din teritoriu catre PNL.

 Dupa izgonirea democratilor din guvern, primarii, consilierii locali si cei judeteni ai PD s-au vazut in situatia de a renunta peste noapte la ciolan, din motive pe care nu le inteleg. Au fost siliti sa plece din fruntea bucatelor, sa renunte la influenta si  resurse financiare, sa fie victime in razboiul altora.

Pana sa fie dati afara de la guvernare, PD-istii din tara si-au presat liderii de la centru sa accepte inclusiv mazilirea Monicai Macovei, numai sa nu se intample marea nenorocire.

Dupa ce Tariceanu le-a dat un sut in fund, bineinteles ca au inceput sa maraie nervos la Boc, Videanu&co. Mai mult ca sigur, multi dintre ei au amenintat ca vor pleca la PNL.

Ca sa impiedice o destructurare a partidului, Videanu si Boc au recurs la declaratii linistitoare. Mesajul subliminal a fost urmatorul: „Veti avea in continuare haturile puterii in mana, veti putea dispune in continuare de banul public si de cel european”. Sau, altfel spus: „Exista viata si dupa izgonirea din guvern”.

Dincolo de scopul imediat (impiedicarea unui exod al alesilor PD catre PNL), democratii nu-si permit sa renunte la functii. Vin alegerile europene si au nevoie de bani pentru a da pomeni electorale sau pentru a imparti contracte pe bani publici clientilor politici, care, in toamna, sa alimenteze pusculita de campanie.

Dualismul de acest tip este insa foarte periculos pentru cei care il practica, in speta, PD. Pentru PD alungarea in opozitie este o sansa. In afara guvernului, democratii vor putea creste linistiti in sondaje si vor reprezenta un jucator redutabil la alegerile viitoare. Pentru ca acest lucru sa se intample, PD trebuie sa fie 100a in opozitie. Nu exista cale de mijloc.

Democratii au fost intotdeauna opozitia din sanul puterii. O moda lansata de Traian Basescu, inca de pe vremea cand forta debarcarea premierului PNTCD Victor Ciorbea. Iar pana acum strategia a dat roade. Si cu taranistii, si cu liberalii, si cu PSD-istii in Bucuresti. Reciproca nu este insa valabila. PD nu va putea niciodata sa fie puterea din sanul opozitiei.