Atenţie, dependenţi de cumpărături, slăbiciunea voastră ar putea fi catalogată drept boală! În SUA, psihiatrii se gândesc să includă afecţiunea în categoria tulburărilor psihice.

Într-o societate care promovează consumul, cum e cea americană, „shopaholismul” a devenit o problemă de neignorat pentru psihologi şi psihiatri. Cumperi pentru că ai nevoie, ajungi să crezi că ai nevoie şi pentru că te face să te simţi mai bine. Comportamentul ţi se schimbă. Ce faci dacă nu te mai poţi opri? Ce se întâmplă dacă nici criza economică nu-ţi pune frână?

Cu angajaţii la cumpărături

Subiectul a ajuns şi pe agenda politicienilor statului New York. Recent a fost publicat un raport în care se arată că fostul comisar de stat pentru sănătate, Antonia C. Novello, îşi folosea angajaţii pentru a o însoţi în adevarate escapade de shopping prin magazinele New York-ului. Raportul arată că angajaţii dnei Novello îi incurajau hobby-ul, oferindu-i cupoane de reduceri. Astfel, în lipsa ei, nu erau nevoiţi să lucreze până târziu.

Trebuie să îl/o am!

În Germania, dependenţa de cumpărături este văzută ca tulburare obsesiv compulsivă (TOC). Tulburarea obsesiv compulsivă se traduce prin prezenţa de obsesii (gânduri sau imagini deranjante) pentru înlăturarea sau prevenirea cărora persoana în cauză execută anumite ritualuri. De exemplu, poate fi obsedată de microbi sau murdarie, astfel îşi va spăla mâinile în mod repetitiv. Sau poate fi copleşită de îndoieli şi astfel simte nevoia de a face verificari repetate.

Multe persoane sănătoase pot avea unele simptome asemănătoare celor din TOC. Boala este diagnosticată doar în cazul în care asemenea activitaţi durează cel puţin o oră pe zi, sunt foarte deranjante şi tulbură viaţa de zi cu zi (sursa definiţiei: www.cabinetpsihoterapie.ro)

Se spune chiar ca 11-13% din populaţia globului e posesoare sănătoasă de personalitate de tip obsesiv-compulsiv.

Dr. April L. Benson, autoarea cărţii “Cumpăr, deci exist: Cumpăraturi compulsive şi căutarea propriului Eu”, consideră că încadrarea pentru shopaholism trebuie să se faca foarte curând şi în SUA.

“În cel mai bun caz, shoppingul este o activitate care te ajută să te auto-defineşti, chiar să te vindeci”, spune dr. Benson. “Dar, ca orice alt comportament, şi acesta poate scăpa de sub control. În cazuri extreme, este în mod clar o boală. Una la fel de periculoasă ca dependenţa de alcool sau de droguri. Se cunosc cazuri de sinucideri din cauza datoriilor provocate de dependenţă.” Dependenţa de cumpărături nu se întâlneşte în ţările sărace Statisticile arată că persoanele afectate sunt în majoritatea lor femei care au sau au avut rude predispuse la acelaşi comportament, care trăiesc în zone prospere şi dispun de venituri substanţiale.

Ca tratament la îndemână, specialiştii americani recomandă persoanelor care se simt în pericol de a deveni shopaholice să încerce să facă o diferenţiere între dependenţa lor şi cine sunt ei cu adevărat.

În vremuri de criză economică, shopaholicii se simt copleşiţi de ruşine (pentru că alţii işi pierd locul de muncă) şi tentaţie (reduceri!). “E ca şi cum ai da chibrituri unui piroman”, spune dr. Benson.