Mai târziu, mitropolitul cetății îl trimite la Iustinian să-i ceară să numească în Tesalonic un prefect, deoarece barbarii făceau prăpăd. Ajuns la împărat, acesta îi pune în palmă cărbuni aprinși și tămâie cu care sfântul tămâiază timp de o oră mulțimea fără a se arde, astfel încât Iustinian i se închină, îndeplinindu- i cererile. În drum spre casă, David își dă sufletul, cu ochii la mănăstirea sa care se vedea în zare. Era 26 iunie 548