Vladimir Tismaneanu: "Oricum am privi lucrurile, condamnarea regimului comunist a avut loc, iar Raportul Comisiei Prezidentiale este acum un fapt cultural incontestabil."
Oricum am privi lucrurile, condamnarea regimului comunist a avut loc, iar Raportul Comisiei Prezidentiale este acum un fapt cultural incontestabil. Ni s-a cerut un document stiintific, riguros, sintetic si coerent, care sa examineze principalele institutii, metode si personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile dictaturii comuniste din Romania.
Reactiile impotriva Raportului au crescut exponential, pe masura ce am progresat in activitatea noastra. Ni s-au reprosat cate-n luna si-n stele: ca vrem sa scuzam perioada Dej, ca accentuam prea mult crimele acelei periode, ca incercam culpabilizari colective, ca avem interese ascunse, ca urmarim sa ne imbogatim (s-au nascocit cifre, s-au desfigurat afirmatii clare). Un recent articol din „Jurnalul National” imi atribuie afirmatia ca activitatea Comisiei ar fi costat 100.000 de dolari, cata vreme eu am declarat in „Cotidianul” (16 decembrie 2006): „Cu toate cheltuielile stranse laolalta, suma obtinuta este mult sub suma conferintei pe care eu insumi am organizat-o la Budapesta in 1999, la aniversarea a zece ani de la Revolutia din 1989 si care a costat in jur de 100.000 de dolari. Nici in vis nu ne apropiem acum de aceasta suma.
„Adio, deontologie profesionala...! In preziua discursului presedintelui Basescu, un ziarist nervos m-a comparat cu pionierul Pavlik Morozov, cel care isi denuntase tatal in timpul colectivizarii staliniste. Comparatia, aberanta si insultatoare, a fost reluata si de un cunoscut istoric in revista „Dosarele istoriei”. Numele tatalui meu este mentionat in Raport intre alte zeci, poate sute, ca activist ideologic de nivel mediu. Este normal sa consemnam nume mai mult sau mai putin stiute, organizand informatiile astfel incat cititorii sa poata pricepe cum si prin cine au functionat institutiile sistemului totalitar.
Raportul a devenit un revelator al starii morale si politice a societatii romanesti. Numeroase figuri de seama ale partidelor si organizatiilor democratice ne-au sprijinit consecvent. Cele mai multe reviste si ziare influente au sustinut demersul nostru: „Evenimentul zilei”, „Cotidianul”, „Romania Libera”, „Adevarul”, „22”, „Observator Cultural” etc. Intre membrii Comisiei se numara trei fosti detinuti politici: Alexandru Zub (presedintele Sectiei de Istorie a Academiei Romane), Constantin Ticu Dumitrescu (presedintele AFDPR) si Radu Filipescu, presedintele consiliului de administratie al GDS.
Atacurile au pornit imediat dupa declaratia mea, in aprilie 2006, ca Securitatea a fost o organizatie criminala de la inceput si pana la sfarsit (cat va fi fost acela chiar un sfarsit). Multe atacuri au fost si sunt motivate ideologic (PRM, PSD, Cristoiu, Antenele, Iosif Boda, Mihai Pelin, gruparea Roncea etc.), altele sunt legate de elemente personale. Este limpede ca discursul presedintelui Basescu introduce o linie de demarcatie in cultura politica a Romaniei postcomuniste. Raportul a fost scris de pe pozitiile liberalismului civic, cu spirit analitic, compasiune pentru victime si cu durere.
Romania Mare” si excrescenta sa „Tricolorul” ne-au ponegrit cu o patima de-a dreptul maladiva. Ceea ce a facut CVT in parlament va ramane pe veci ca o expresie a lipsei de pudoare (ma exprim bland). S-a panicat ca este pomenit in Raport (marginal), a suprareactionat si s-a compromis lamentabil. Iliescu, la randul sau, a explodat impotriva Raportului inainte de a-l fi citit. A folosit oportunismul varfurilor pesediste pentru a ataca insasi ideea condamnarii regimului comunist.
A dovedit ca nu regreta trecutul sau bolsevic si ca ramane un comisar ca gandire si comportament. Cand am facut cartea de dialoguri cu Iliescu („Marele soc”), in 2003, credeam ca invatase ceva din spiritul democratiei pluraliste. M-am inselat. Mircea Geoana l-a servit pe Iliescu in aceasta chestiune, desi in februarie 2006 sustinea public infiintarea unei comisii de condamnare a dictaturii comuniste din Romania, coordonata de subsemnatul. Cel mai grav este ca PSD a decis sa saboteze un demers menit sa elogieze memoria social-democratilor martirizati de comunisti.
Odata cunoscute si interiorizate de cat mai multi oameni, concluziile Raportului si ideile centrale din discursul presedintelui Basescu vor intari directia antitotalitara, autentic democratica din viata politica si spirituala romaneasca. Ceea ce inseamna foarte mult, mai cu seama din perspectiva necesitatii de a tine piept tendintelor negationiste. L-am auzit cu urechile mele pe fostul ministru de externe ceausist Stefan Andrei propavaduind teza clivajului dintre „dictatura represiva” a epocii Dej si cea „de dezvoltare” a perioadei Ceausescu. Raportul documenteaza irefutabil falsitatea acestei teze.
Recomandările noastre
