Poate că pe alte meleaguri termenul "popular", folosit în politică, să-şi mai fi păstrat şi vreo conotaţie pozitivă, chiar democratică.
Dar la felul în care arată acum lumea românească, bolnavă şi decăzută, el nu mai poate însemna decât populism, adică manipularea celor mai joase segmente ale societăţii în scop pur electoral. Populismul se asociază obligatoriu cu minciuna, primitivismul, în cazuri extreme cu instigarea la acţiuni "civice" de tipul fostelor mineriade, de exemplu. Este motivul pentru care sper ca PDL să nu facă vreodată pasul către mult discutata Mişcare Populară. Ar fi un pas mic pentru partid, dar cu consecinţe mari şi deloc pozitive pentru noi toţi. "Care e situaţia din România?" sunt adesea întrebat de cei cu care stau de vorbă când mă aflu într-o ţară străină. Şi, cum simt mereu nevoia să spun şi ceva pozitiv, accentuez pe faptul, cu adevărat lăudabil, că în ultimii ani naţionalismul extremist, şovinismul, rasismul şi populismul s-au aflat în mare regres, că partidele cu aceste valori nu au mai intrat în parlament, că Vadim şi Becali, "exilaţi" la Bruxelles, au cam fost uitaţi de lume. Că relaţiile majorităţii româneşti cu populaţia romă şi cea maghiară nau mai fost conflictuale. Fireşte, clişeele şi prejudecăţile de acest fel n-au dispărut, ele sunt endemice în anumite medii subdezvoltate cultural, dar şocul lor a fost preluat în parte de marile partide: atât PDL cât şi PSD (şi din ce în ce mai mult PNL) au încercat să atragă aceste segmente - al căror vot e la fel de bun ca şi al celor mai corecţi cetăţeni - prin practicarea unui naţionalism moderat. Orice exagerare în acest sens este însă o greşeală pe care aceste partide o vor plăti cât nu face. Cel mai bun exemplu este ghiuleaua lui Dan Voiculescu legată de piciorul liberal al alianţei USL. Legătura cu acest partid infrecventabil a îndepărtat şi continuă să îndepărteze de la PNL simpatiile alegătorilor. Tensiunile recente din USL arată clar că opoziţia resimte greşeala lui Antonescu şi caută acum să scape de micul dar jucăuşul partid telesecurist. Cu atât mai grotescă ar fi, în acest context, încercarea PDL de a o lua pe acelaşi drum. "Fă-te frate cu dracul până treci puntea" e un principiu care poate funcţiona uneori în politică. Dar românul are şi zicala contrară, ba chiar mai multe: "Cine intră în cârd cu boii iese cu coarne", sau "Cine se-amestecă în tărâţe îl mănâncă porcii". Dacă scopul politicii ar fi câştigarea alegerilor şi nimic altceva, asocierile nefireşti, septice, contra naturii ar fi o practică curentă. În realitate, oamenii aşteaptă altceva de la un partid: să îi reprezinte, să fie onest şi eficient, să contribuie la bunăstarea generală. Politica tovarăşilor de drum jegoşi dar folositori nu ţine, e contraproductivă politic. Trăim într-o ţară manelizată şi, vorba cuiva, "otevizată", dar oamenii n-o vor aşa, vor o forţă politică în stare să schimbe lucrurile.
Mişcarea Populară pe care-o încearcă PDL e suspectă în ambii ei termeni: "mişcări" politice au fost, de pildă, comunismul şi fascismul, adică formaţiunile care dispreţuiau viaţa parlamentară burgheză şi propuneau acţiuni de masă cu o ideologie militantă, revoluţionară. Cuvântul "mişcare" sugerează spargerea tiparelor parlamentare şi apelul direct la popor sau la o parte a lui. Se vorbeşte deja despre cooptarea unor alte partide şi chiar a unor fragmente de societate civilă în cadrul acestei mişcări. Între partidele despre care s-a vorbit ca posibili parteneri ai PDL în mişcare sunt şi recent legalizatul Partid al Poporului al lui Dan Diaconescu - deja o provocare cât se poate de reală pentru democraţia noastră -, ca şi PNG al lui Becali. Şi, desigur UNPR, o formaţiune fireşte mult mai spălată decât primele, cu câţiva politicieni remarcabili. Zvonuri mult mai sinistre vorbesc chiar despre posibilitatea cooptării lui Vadim în ecuaţie. E o greşeală de strategie politică. PNL nu va câştiga nimic din punct de vedere electoral dacă se "antenizează" şi el după modelul USL, în schimb îşi va pierde şi micul ascendent moral pe care încă îl are în faţa opoziţiei ca partid cu câteva personalităţi strălucite şi cu meritul de a fi stabilizat economia. Dimensiunea populistă a partidului vine de la "greii" acestuia şi e o consecinţă a nereformării sale la timp. Formaţiunea politică proiectată întruchipează lipsa acestora de soluţii pentru redresarea căderii partidului în sondaje. Dar din punctul meu de vedere ar fi mai bine ca PDL să treacă în opoziţie după viitoarele alegeri decât să le câştige infestat de germenii populismelor de toate orientările.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
