Am pariat anul trecut, la spectaculoasele descinderi cu elicoperul în regatul vameşilor, că, în câteva săptămâni, toţi "învinuiţii" vor fi liberi. Sau că, în cel mai rău caz, vor plăti câţiva fraieri.

Grangurii din sistem au intrat în procese ce se vor lungi cu deceniile. Punem pariu că şi recentul desant pe căile ferate, cu zarva de rigoare, cu luminile reflectoarelor şi întrebările agresive ale jurnaliştilor cu tot, se va încheia la fel? Blatiştii sunt o realitate la fel de dureroasă a României precum cei care-şi procură prin fraudă ajutoare de handicapaţi, se pensionează la patruzeci-cincizeci de ani, deşi sunt sănătoşi tun, şi, în general, cum e cam toată populaţia României. Asediul în forţă de săptămâna trecută i-a proiectat în prim plan pe "naşi" şi "supra-naşi". Etichetele şi informaţiile curgeau gârlă: "circuit mafiotic" "ramificaţii criminale", "complicităţi ce duc pe peroanele marilor gări şi, mai sus, în birourile ministeriale". Ceea ce, probabil, corespunde întru totul realităţii. Dar de ce sunt stigmatizaţi doar ei? Nu există corupţie fără corupător. Or, cine sunt "corupătorii" de pe liniile CFR? Priviţi-i cu atenţie. Amintiţi-vă cum arătau majoritatea celor coborâţi din trenurile ante-diluviene de pe liniile secundare, cu ochii cârpiţi de somn, cu mâinile răsucite la spate de jandarmii înarmaţi, flancaţi de câini. Scenele erau filmate de obicei la crăpatul zorilor, ori noaptea târziu. Amintiţi-vă feţele lor speriate, de oameni umiliţi şi obidiţi. Gândul te ducea la orice, dar nu la nişte infractori periculoşi. În alte vremuri, probabil tot ei s-ar fi găsit în vagoanele spre Auschwitz ori Gulag. Înainte de a constata că statul e jecmănit — şi e —, ar fi onest să-i studiem mai îndeaproape pe "jecmănitori". Şi să ne întrebăm: în slujba cui e, de fapt, statul?! Concluzia va fi devastatoare pentru minciuna îngrozitoare în care trăim, a "echităţii" şi "egalităţii". Ce egalitate să fie, Doamne iartă-mă, între îmbuibaţii din Parlament, Guvern, conducerile judeţelor şi fiinţele condamnate iremediabil la o existenţă larvară? Câte piei să mai tragi de pe navestistul care-şi distruge sănătatea călătorind zilnic în trenuri imunde, în condiţii care-ar răpune şi animale, darmite nişte fiinţe umane? Transportul s-a scumpit înfricoşător, în timp ce salariile se "ieftinesc" galopant. Credeţi că toţi navetiştii "fraudulează" de plăcere? N-am nici compasiune, nici teamă pentru "naşi". N-au decât să fie trimişi la închisoare. Numai că vinovăţia lor — ca şi a vameşilor — trebuie demonstrată cu probe şi martori. Imaginaţi-vă momentul aducerii în justiţe a "blatiştilor", şi o să vă ia cu ameţeală: ei sunt românul colectiv, chinuit ca vai de el, muncind ca fraierul în cine ştie ce fabrici ori ateliere încă nefalimentate. Salariile primite abia dacă ar acoperi transportul de acasă, din Ciulniţa ori Amărăşeştii ori Scăenii lui, pentru a trudi de-a-mboulea pentru "investitorul strategic" pe care nu-l întreabă nimeni cum îşi obţine banii de benzină pentru Bugatti-urile, Bentley-urile ori Rolls Royce-urile parcate claie peste grămadă în garaje. Şi pe care nimeni nu-l întreabă măcar de ce respectivele garaje sunt mai mari decât apartamentul la care poate visa oricare din "blatiştii" care destabilizează, în social-democraţia noastră de bâlci şi bordel, România. În slujba cui e, de fapt, statul?! Concluzia va fi devastatoare pentru minciuna îngrozitoare în care trăim, a "echităţii" şi "egalităţii"