Frica şi numai frica ţine lucrurile în mişcare, vinde ziarele, ţine televizorul deschis şi sonorul la maximum. Ea înghesuie oamenii prin autobuze, metrouri şi supermarketuri, ea ne face să ne ascundem când e nevoie de noi sau să atacăm când simţim frica altora.
Tot ea construieşte educaţia unor mulţimi care au implantat din copilărie respectul pentru ceva care din cauza ipocriziei pare să semene cu înţelepciunea, simţul măsurii şi păstrarea politicoasă a distanţei faţă de sentimentul solidarităţii. Nu din curaj înghit masele pe nemestecate toată avalanşa de oribil de la ştiri, nu din îndrăzneală se privesc aşa pe stradă, nu puterea îi face să îşi vorbească aşa. Să citeşti lista fricilor de care suferă lumea, e aproape echivalentul lecturii unui poem. Lăsând la o parte spaimele comune, care vând atât de bine cosmeticele şi excursiile în Thailanda, am selectat o mică parte a lucrurilor care construiesc lumea noastră şi care o condamnă la o frică infinită. Teama de acreală, de zgomot, de pisici, de pui, de a fi zgâriat, teama de vânt, de dureri în gât, de englezi sau de lucruri englezeşti, de flori, de oameni, de inundaţii, de infinit, teama de a atinge sau de a fi atins, teama de slăbiciune, de a fi lovit de fulger, teama de stele, de dezordine, de imperfecţiune, de ruină, de fluierături, de aur, de lumina aurolei boreale, de a fi de unul singur, de rachete, gravitaţie, de plimbare, de broaste, de ace, de cărţi, de nămol, de plante, de mirosul urât al corpului, de tunete si furtuni cu tunete, de noutate, de carne, de a sta jos, de oglinzi, de celţi, de păr, de zăpadă, de bani sau bogăţie, de culori, de veselie, de trecerea timpului, de mâncare, de furt, teama de a cădea pe scări, de a adormi, de corzi sau de sfori, de a fi singur, de gheaţă şi îngheţ, de sticlă, de valurile mării sau oceanului, de câini, de copaci, de piele, de şcoală, de justiţie, de piscină, de a vedea dublu, de propria casă, de blănuri sau piei de animale, de a traversa strada, teama de biserici, de termite, de electricitate, de libertate, teama de a se înroşi, de muncă, de veştile bune, de găini, de francezi, Franţa şi lucrurile franţuzeşti, de căsătorie, de bărbi, de genunchi, de a traversa poduri, de gusturi si arome, de a vorbi in public, teama de a scrie, de obiecte sfinte sau sfinţi, de erori şi păcate, teama de a fi atins, de cauciuc, clovni, plăcere, lumina soarelui, călătorii, de fum, ceaţă, predici, lichide, lemn, responsabilităţi, de somn, idei, eşecuri şi înfrângeri, de ridicol, teama de a sta jos, de obiectele situate în partea stângă a corpului, de lacuri, corzi sau sfori, cuvinte, motoare, teama de a nu înnebuni, de muzică, teama de a face afirmaţii false sau de a minţi, de nori, noapte, nume, de moarte prin arme nucleare, teama de dinţi, în special de dinţii animalelor, de vin, împrejurimile casei, de mirosuri, ploaie, ochi, vise, teama de a auzi anumite cuvinte sau fraze, teama de a deschide cineva ochii brusc, de păpuşi sau de copii, teama de orice, teama fără obiect, teama de Papă, sărăcie, de a mânca şi a înghiţi, de filozofie şi filozofi, de teama însăşi, de politicieni, de clovni, de multe lucruri nedefinite, de oboseală, de culoarea roşie, de râuri şi ape curgătoare, de mâncarea cu conţinut proteic mare, de minte sau gândire, de temperaturi scazute, de pene, umbre, blitzuri, lună, viespi, teama de a sta într-un loc, de lucrurile mici, de telefon, plictiseală, Dumnezeu, de căldura mare, de război sau de gelozie. Am pus pe Twitter aceeaşi întrebare şi răspunsurile au sunat aşa: de dispariţia celor dragi, de mediocritate, de Google, de Judecata de apoi - că n-am facut cât puteam din cât aveam de facut, de colegul cel nou care, angajat de o săptămână, are salariul cât al meu (după 20 de ani) şi experienţa câtă aveam eu acum 20 de ani, de proşti, bătrâneţe, foc şi ape adânci. Probabil că o listă întocmită pe dos, cea a bucuriilor ar fi foarte scurtă, pentru că suntem prea prinşi în rutina fricilor noastre. Am lăsat-o la urmă pe cea care mi s-a părut cea mai cumplită şi ridicolă din toată lista. Deipnofobia sau teama de conversaţia din timpul cinei.
P.S. Cred că la lista asta ar trebui adăugată şi teama că iaurtul natural ar putea să nu mai conţină lapte. Şi asta încă de demult.
Recomandările noastre
