Foştii securişti şi miliţieni de pe lista „armelor cu funingine“ întocmită în decembrie 1989 nu recunosc că ar fi tras în manifestanţi. Lipseşte expertiza gloanţelor extrase din cei împuşcaţi. Armele militarilor care s-au aflat în „misiune“ nu au fost verificate niciodată.
În luna ianuarie 1990, la trei săptămâni de la Revoluţie, comandantul Garnizoanei Militare Timi- şoara, general Gheorghe Popescu, a decis înfiinţarea unei comisii militare care să verifice starea armamentului aflat în dotarea Securităţii, Miliţiei şi Luptătorilor USLA de la Timişoara. Comisia de examinare a fost condusă de căpitanul Mihai Diaconu şi avea în componenţa sa încă cinci membri.
Au fost verificate 726 de pistoale mitralieră, de calibrul 7,62 mm, din care 70 prezentau urme de funingine, 531 de pistolete cu 42 de urme de funingine, 60 de pistoale mitralieră cu pat rabatabil, din care 7 erau murdare de funingine. Alături de ele, comisia a mai găsit acelaşi tip de urme în ţevile armelor la 5 dintre cele 77 de puşti mitralieră verificate şi la două puşti cu lunetă. În urma verificărilor, s-au constatat urme de funingine pe ţevile armelor aflate în dotarea următoarelor categorii: 24 de cadre ale Securităţii Timiş, 28 de lucrători ai Miliţiei, din care 16 din alte localităţi ale judeţului, precum şi 36 de ofiţeri şi subofiţeri ai Miliţiei Municipiului Timişoara.
Singura persoană trimisă după gratii dintre cele care aveau arma din dotare murdară de funingine, semn că s-a tras cu ea, este fostul maior de miliţie Veverca. El a fost condamnat pentru omor deosebit de grav la 15 ani de închisoare, după ce s-a dovedit că a împuşcat mortal un demonstrant de la Timişoara, pe nume Ianoş Paris. Nimeni nu a verificat vreuna dintre armele militarilor în termen sau ale ofiţerilor şi subofiţerilor din armată care s-au aflat în misiune în Timişoara, în timpul revoltei din 1989. Nici gloanţele extrase din corpul răniţilor sau al persoanelor decedate nu au fost colectate pentru a fi supuse expertizării, pentru identificarea autorului omorului ori a rănirii comise. Buzatu: „Pe mine nu m-a infiltrat nimeni niciunde“ Foştii securişti şi miliţieni aflaţi pe lista „armelor cu funingine“ nu sunt interesaţi de informaţiile apărute după desecretizarea „Jurnalului de luptă“ din MApN, din timpul revoltei de la Timişoara. O parte dintre ei au fost inculpaţi în „Lotul Timişoara“ şi condamnaţi la pedepse cu închisoarea sau găsiţi nevinovaţ i de instanţele militare care i-au judecat. „Nu mă interesează subiectul şi nu am ce să comentez“, a declarat generalul (r) Gheorghe Atudoroaie, fost adjunct al şefului Securităţii Timiş în anul 1989.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Pe mine nu m-a infiltrat nimeni niciunde. Ne-au dat în dotare un AKM şi două sectoare cu cartuşe ca să apărăm sediul instituţiei. Noi, de la economic, am fost în obiective economice şi nu aveam nimic cu lumea. Pentru armă, cu care nu am tras niciun foc, eu am semnat de primire, dar de predare nu. Când am fost trimişi pe la obiectivele economice, şeful nostru de atunci ne-a spus că o să găsim pe acolo ofiţeri DIA, îmbrăcaţi în salopete, dar să nu ne luăm cumva de ei. Asta cu desecretizarea e tardivă. După 18 ani, ei pot scrie orice acolo. Nu mă interesează“, a declarat comisarul-şef Marinică Buzatu, fost locotenent la serviciul economic, actualmente şeful Biroului de Investigare a Fraudelor din Poliţia Municipiului Timişoara. Generalii vor să scape de puşcărie Însemnările desecretizate din „Jurnalul de luptă“ din perioada 17-22 decembrie 1989, aflat la MApN, încearcă să acrediteze ideea că victimele de la Timişoara trebuie trecute în seama lucră torilor de Securitate, Miliţie şi USLA, infiltraţi printre militarii forţelor armate. Prin urmare, Armata nu s-ar face vinovată de cei 72 de morţi şi cei peste 350 de răniţi. Afirmaţiile sunt contrazise de răniţii de acum 18 ani. Potrivit lor, generalii în rezervă Stănculescu şi Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul „Revoluţiei de la Timişoara“, vor să folosească jurnalul desecretizat al acţiunilor de luptă din MApN ca să scape de puşcărie şi nicidecum pentru a scoate la lumină un adevăr istoric. Stănculescu şi Chiţac sunt complici cu aşa-zişii „infiltraţi“, pe care i-au tăinuit timp de 18 ani, mai spun ei.
„Există numeroase mărturii în care participanţi la evenimentele de atunci, unii dintre ei răniţi, au declarat că au văzut cu ochii lor militari în termen şi cadre militare aparţinând MApN trăgând în demonstranţii de la Timişoara. Eu am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii şi asupra noastră s-a tras, fără somaţie, atât de la nivelul trotuarului, cât şi din balconul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. Militari înarmaţi cu pistolete şi cu AKM-uri au ieşit din Garnizoana Militară şi au tras în noi tot fără somaţie. La noi, la Memorialul Revoluţiei, sunt sute de astfel de declaraţii care spun că armata a tras în populaţia paşnică. Interesant este faptul că Victor Atanasie Stănculescu foloseşte abia acum, în procesul pe care revoluţionarii timişorenii l-au intentat, astfel de însemnări.
Stănculescu şi Chiţac au fost la vremea respectivă persoanele cu cel mai înalt grad prezente la Timişoara şi care au coordonat reprimarea violentă a demonstranţilor. Dacă Stănculescu ştia că lucrători din Securitate, miliţieni şi uslaşi au fost infiltraţi printre militari şi au omorât oameni, atunci este tot atât de vinovat, fiind complice cu infiltraţii, pentru că nu i-a deconspirat şi nu i-a predat justiţiei militare pentru a fi judecaţi. Putea să facă acest lucru imediat după Revoluţie, când a devenit ministru al apărării, iar Chiţac ca ministru de interne. Din contră, ei au stopat cercetă rile, în calităţile pe care le aveau, legate de revolta de la Timişoara“, a declarat Traian Orban, rănit în Revoluţie şi preşedinte al Memorialului Revoluţiei de la Timişoara. ÎN DISPOZITIV Desfăşurarea de forţe În perioada 17-20 decembrie 1989, în municipiul Timişoara au fost dizlocaţi militari aparţinând unui număr de 20 de unităţi militare din Timişoara, Sibiu, Arad, Lugoj, Buziaş, Buzău. De asemenea, în oraş au fost dispuşi 230 de militari şi ofiţeri aparţinând trupelor de securitate şi 130 de grăniceri, armă proaspă t trecută, la vremea respectivă, la Ministerul de Interne. În opt puncte ale oraşului au fost amplasate tot atâtea dispozitive de pază, aşanumitele D-uri, din care făceau parte lucrători de mili- ţie. În aceeaşi perioadă, în municipiu au fost dizlocaţi şi 29 de luptători USLA de la Aeroportul Timişoara. Marinică Buzatu şeful Biroului de Investigare a Fraudelor, Poliţia Timişoara: "Ne-au dat în dotare un AKM şi două sectoare cu cartuşe ca să apărăm sediul instituţiei. Pentru armă, cu care nu am tras niciun foc, eu am semnat de primire, dar de predare nu. Şeful nostru ne-a spus că o să găsim pe acolo ofiţeri DIA, îmbrăcaţi în salopete, dar să nu ne luăm cumva de ei." Traian Orban preşedintele Memorialului Revoluţiei de la Timişoara: "Eu am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii şi asupra noastră s-a tras, fără somaţie, atât de la nivelul trotuarului, cât şi din balconul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. Militari înarmaţi cu pistolete şi cu AKM-uri au ieşit din Garnizoana Militară şi au tras în noi tot fără somaţie."
Recomandările noastre
