MOMENT CRUCIAL. Americanii îşi aleg astăzi un nou preşedinte, de la care aşteaptă să pună capăt declinului politic şi economic din finalul "erei Bush".

Miza alegerilor prezidenţiale de anul acesta depăşeşte graniţele Statelor Unite, date fiind provocările majore cu care se va confrunta viitoarea administraţie americană, de la conflictele din Irak şi Afganistan şi războiul împotriva terorismului până la procesul de pace din Orientul Mijlociu şi criza economică. După două mandate consecutive, republicanul George W. Bush va lăsa locul la Casa Albă, din ianuarie 2009, unui nou preşedinte. Principalii candidaţi, democratul Barack Obama şi republicanul John McCain, au soluţii diferite pentru problemele actuale, de rezolvarea cărora depinde stabilitatea globală şi imaginea SUA în lume.

Peste 20 de milioane de americani votaseră deja până la sfârşitul săptămânii trecute, în condiţiile în care se mizează pe o participare la vot a unui număr total de aproximativ 130 de milioane de alegători. Un candidat de culoare ar putea ajunge, în premieră, preşedinte al SUA. Dacă însă Barack Obama pierde, Sarah Palin va deveni prima femeie vicepreşedinte din istoria celei mai mari puteri mondiale, comentează AFP. Democratul este favorit în sondaje, dar sistemul de vot american face ca votul popular să nu fie suficient pentru câştigarea scrutinului.

DUEL IDEOLOGIC

Ce le promit Obama şi McCain alegătorilor

Programele prezidenţiabililor democrat şi republican, Barack Obama şi John McCain, sunt radical diferite, mai ales în ce priveşte economia, războiul din Irak, relaţiile internaţionale şi sistemul naţional de sănătate. Spre exemplu, notează AFP, Barack Obama promite să scadă impozitul pentru 95 la sută dintre americani, crescându-l pentru cei cu venituri care depăşesc 250.000 de dolari pe an. „Creşterea“ implicată nu înseamnă însă decât revenirea la vechiul nivel de impozitare de dinaintea reducerilor operate de preşedintele George W. Bush. Candidatul democrat mai propune o reducere fiscală anuală de 500 de dolari pe salariat şi de 1.000 de dolari pe familie. El va suprima, de asemenea, impozitele pentru persoanele în vârstă ale căror venituri nu depăşesc 50.000 de dolari. În plus, Obama vrea să deblocheze 50 de miliarde de dolari pentru importante lucrări de infrastructură.

John McCain urmăreşte să permanentizeze politica de reducere a impozitelor administraţiei Bush. Candidatul republican promite să monitorizeze cheltuielile federale de interes local şi propune blocarea pentru un an a cheltuielilor federale care nu sunt militare. El vrea să utilizeze între 300 şi 700 de miliarde de dolari din planul de salvare a instituţiilor financiare pentru a răscumpăra credite ipotecare fragile şi a le înlocui cu credite cu rată fixă.

Obama promite să pună capăt „în mod responsabil“ conflictului din Irak, în 16 luni, şi se opune stabilirii de baze permanente. McCain este de părere că SUA „sunt pe punctul de a câştiga războiul“ şi vrea să menţină trupele în Irak „timp de 100 de ani“, după modelul bazelor americane din Germania, Japonia sau Coreea de Sud. Obama este în favoarea unui dialog cu Iranul, „dacă acesta este singurul mod pentru ca interesele Statelor Unite să aibă de câştigat“, în timp ce McCain susţine că „un singur lucru este mai rău decât o acţiune militară, şi anume un Iran nuclear“.

Ostil demarării unui dialog, republicanul vrea să intensifice sancţiunile internaţionale. (Constantin Vlad)

OBIECTIV COMUN

Consolidarea frontierelor

Barack Obama susţine o reformă privind imigraţia, care să includă o consolidare a frontierelor şi a controalelor, precum şi ca situaţia a circa 12 milioane de imigranţi clandestini să fie legalizată în anumite condiţii. Republicanul John McCain, care s-a aflat la baza unei iniţiative legislative în acest sens în anul 2006, insistă asupra necesităţii securizării frontierei, înainte de a trece la restul reformei. Obama este favorabil dreptului la avort, faţă de care John McCain se opune.

ATRIBUŢII

Preşedinte-jucător, Constituţie flexibilă

„Cel mai puternic om de pe planetă“, o formulă des uzitată pentru a-l denumi pe preşedintele Statelor Unite, nu este „de neatins“, iar puterile sale sunt limitate de Constituţie. Aceasta este însă suficient de flexibilă pentru a-i permite fiecărui preşedinte să-şi ajusteze prerogativele în funcţie de necesităţile momentului, relevă France Presse.

Preşedintele deţine puterea executivă, potrivit articolului II din Constituţie. În calitate de comandant suprem al forţelor armate, el poate acorda pedepse şi graţieri şi poate semna tratate, cu condiţia obţinerii avizului Senatului, prin votul a două treimi dintre senatorii prezenţi. Preşedintele numeşte ambasadorii şi judecătorii Curţii Supreme, care trebuie apoi confirmaţi printr-un vot majoritar al Senatului. Constituţia mai precizează că preşedintele se poate opune, prin veto, legilor adoptate de Congres. Acestea pot fi aprobate, în ciuda opoziţiei preşedintelui, prin votul a două treimi a membrilor Senatului şi Camerei Reprezentanţilor.

Nu poate dizolva Congresul

Preşedintele nu poate dizolva Congresul, care îl poate demite însă în urma unei proceduri de punere sub acuzare sau în cazul în care acesta e găsit vinovat de delicte precum trădare sau corupţie. În istoria Statelor Unite au existat numai două cazuri în care Camera Reprezentanţilor a început procedura de punere sub acuzare a pre- şedintelui. Este vorba despre Andrew Jackson, în 1868, şi Bill Clinton, în 1998. Ambii au fost însă achitaţi de către Senat. Camera Reprezentanţilor a aprobat o singură dată, în 1974, punerea sub acuzare a unui preşedinte, acesta fiind Richard Nixon. Procedura a fost abandonată însă în momentul în care Nixon a demisionat, un caz singular în istoria Statelor Unite.

Teoretic, preşedintele nu poate declara război, aceasta fiind decizia Congresului de la Washington. Intervenţiile militare întreprinse pe teritoriul altui stat nu sunt condiţionate însă de o declaraţie de război prealabilă, de aceea, controlul trupelor revine, de facto, preşedintelui. Rolul Congresului este apoi, aşa cum a făcut-o în cazul intervenţiilor militare din Irak şi Afganistan, de a adopta rezoluţii privind calendarul operaţiunilor, natura, amploarea sau obiectivele lor. (Vasile Decu)

„BURICUL PĂMÂNTULUI“. Biroul Oval, locul de unde se iau decizii cruciale cu efecte globale

CRONOLOGIE

Doi ani de confruntări electorale

Anul 2007

20 ianuarie: Democrata Hillary Clinton îşi lansează oficial candidatura.

10 februarie: Rivalul său, Barack Obama, intră şi el în cursa pentru Casa Albă.

28 februarie: John McCain îşi anunţă candidatura din partea republicanilor, urmând să lupte pentru învestitură cu nouă contracandidaţi.

Anul 2008

3 ianuarie: Prima victorie electorală a lui Obama. La republicani câştigă fostul pastor baptist Mike Huckabee.

6 februarie: „Super Marţea“. Obama şi Clinton fac „meci egal“, în timp ce McCain se detaşează de contracandidaţii săi.

4 martie: McCain câştigă patru alegeri primare.

3 iunie: Finalul primarelor democrate. Obama obţine învestitura, cu 2.118 delegaţi.

23 august: Obama îl desemnează drept coechipier pe Joe Biden.

28 august: Obama acceptă oficial învestitura democrată.

29 august: McCain o desemnează drept coechipieră pe Sarah Palin.

4 septembrie: John McCain acceptă oficial învestitura republicană.

3 noiembrie: Ultimele mitinguri electorale. McCain a vizitat Arizona, Florida, Indiana, New Mexico, Nevada, Pennsylvania şi Tennessee, iar Obama Florida, Carolina de Nord şi Virginia.

VEZI ŞI:

Acasă la Barack Obama

Ce îşi doresc femeile de la Obama