Un conflict între sindicalişti şi manageri zguduie din temelii prestigioasa instituţie.
Neînţelegerile dintre Sindicatul Operei Naţionale din Bucureşti (ONB) - instituţie cu 450 de membri, din toate domeniile de activitate - şi actuala conducere, reprezentată de directorul Cătălin Ionescu-Arbore, riscă să explodeze în curând şi să paralizeze un obiectiv cultural de cea mai mare importanţă. La un spectacol recent, de pe 18 noiembrie, cu „Flautul fermecat“, în onoarea artistei Elena Simionescu, martorii relatează că actualul director a fost huiduit de public, format în mare parte din oameni din interiorul Operei, şi nu a fost lăsat să-şi încheie speech-ul festiv, situaţie fără precedent în cei 85 de ani de existenţă a instituţiei. Cu poliţia economică pe cap Conflictele şi nemulţumirile din Operă datează de ani buni şi au rădăcini adânci, iar, după moartea fostului director, Ludovic Spiess, la începutul anului trecut, aşezământul a intrat într-o zodie neagră. Numai în acest an, Sindicatul ONB s-a adresat Inspecţiei Muncii de două ori, cerând un control în Operă. Având în vedere că după controlul din primăvară angajatorul avea termen o lună să remedieze litigiile de muncă constatate şi acest lucru nu s-a întâmplat, la ultimul control, cel din septembrie, instituţia a fost amendată cu suma de 3.000 de lei (857 de euro). Totodată, Cătălin Arbore a fost avertizat că, dacă urmează un eveniment neplăcut „ca urmare a nerespectării măsurilor dispuse, fapta respectivă intră sub incidenţă penală“. La şase luni după numirea lui Arbore, un control al Curţii de Conturi l-a amendat anul acesta cu avertisment, iar pe contabila şefă Iustina Coteţ cu o amendă de 3.000 lei. Aceasta din urmă avea antecedente de cercetare penală, fiind trimisă, în 2003, în judecată pentru înşelă ciune şi falsificare de facturi. În prezent, la ONB este în curs un control al Poliţiei Economice. Este celebru, în Operă, cazul covorului de scenă pentru „Aida“, achiziţionat cu 58.300 lei (16.600 euro), deşi, de la premiera din 1994 până atunci, nu fusese necesar. „Covorul zburător“, cum e alintat de răutăcioşi, s-a rupt după doar două spectacole şi zace acum în magazie. Soţia ministrului culturii, coregraf la Operă Un alt reproş frecvent este cel că sunt privilegiaţi colaboratorii, aduşi câteodată pe sume imense şi nejustificate, în timp ce vedetele ONB au salarii derizorii, ca pentru o instituţie bugetară. Se pare că, într-una dintre luni, colaborările au cumulat o sumă egală cu jumătate din fondul de salarii al Operei. „Este normal într-o instituţie de prim rang să existe invitaţi şi colaboratori mulţi“, a explicat Cătălin Arbore, iar sumele pentru aceştia sunt decise de Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), în calitate de „ordonator de credite“. Este bizar atunci că, acum doi ani, pentru miniopera „Decebalo“, jucată doar de 5-6 ori, Liliana Iorgulescu, soţia actualului ministru „ordonator de credite“, pentru o „coregrafie minimală“, a încasat 9.000 de lei (peste 2.573 de euro). „Liliana Iorgulescu nu a primit decât un sfert din Gigi Căciuleanu“, sare ca ars directorul Arbore.
Mania premierelor cu reluări Un caz care a deranjat multă lume este cel al dirijorului Adrian Morar, adus colaborator din afară, deşi Opera are angajaţi şase dirijori, dar care, în stagiunea trecută, a dirijat grosul spectacolelor şi premierelor, plătit fiind la bucată, ba chiar o perioadă a fost numit şi director artistic. „Toţi cei şapte dirijori ai noştri dirijează în mod egal“, susţine directorul Operei. Realitatea îl contrazice, însă. Dacă împărţim reprezentaţiile pe „căprării“, disproporţia este evidentă. Repertoriul actual este constituit în cea mai mare parte din reluări ale spectacolelor montate în fostele directorate, iar majoritatea premierelor lansate de Arbore sunt considerate în Operă un „fiasco“: „Trubadurul“, „Casanova“, „Decebalo“, „Nunta lui Figaro“. „De când sindicatul se amestecă în chestiuni de ordin estetic? Să-şi vadă de treaba lor“, ripostează directorul Operei. Deşi, în adresa din august către MCC, sindicatul consideră cu totul nejustificate, printre altele, cheltuielile pentru mini- “experimentul“ cu „Pyram şi Thisbe“ - 210.600 lei -, directorul general afirmă că aceştia „nu au habar de cât ar trebui să fie bugetul unei premiere“. Ironia face ca abundenţa acestor reluări din directoratele precedente, când Cătălin Arbore activa doar ca scenograf, să ducă la situaţia ca majoritatea titlurilor de pe afiş să-i poarte semnătura în dreptul scenografiei. Leonard Octavian Pădureţ, preşedintele sindicatului, spune că, în calitate de „ordonator principal de credite“ al Operei bucureştene, MCC trebuie să se implice în situaţia din instituţie. Demeter Andras Istvan, secretar de stat în MCC, crede că, Opera având personalitate juridică distinctă, nu e treaba ministerului să intervină acolo. Una dintre consecinţele acestei relaţii tensionate între lucrători şi administraţie este neîncheierea până în prezent a contractului colectiv de muncă. INCOMPETENŢĂ Osanale pentru director O ultimă lovitură a fost provocată în Compartimentul imagine, atât de important pentru o instituţie de cultură, prin numirea în fruntea acestuia a Lianei Şega, căreia i se contestă de cei din Operă absenţa studiilor de specialitate. Este notoriu textul trimis la presă, la moartea regizorului Hero Lupescu, care abundă de greşeli enorme, cum ar fi „Nunta lui Figaro“ de Verdi! Atunci când se spune că ultima premieră a marelui regizor pe scena ONB a fost „Boema“, hodoronc-tronc se menţionează şi că scenografia era semnată de arhitectul Arbore, amănunt prin nimic relevant în acel context.
Recomandările noastre
