A doua salvare a lui Varujan Vosganian de la o simplă urmărire penală pe care o cereau procurorii DIICOT ne arată că politicienii n- au învățat nimic din cei șapte ani de monitorizare a Comisiei Europene. Mesajele post factum ale președintelui României, ale liderilor PNL și PSD sunt vorbe-n vânt în fața evidențelor: 71 de voturi pentru neînceperea urmăririi penale, 56 în favoarea cererii procurorilor, în condițiile în care o treime din senatorii liberali au lipsit (19 absenți din 59).
Text preluat de pe blogul Narcisei Iorga
Ce să mai promită Alina Gorghiu? Ce să mai arunce Victor Ponta vina pe unii sau Vasile Blaga pe alții? Cine să-i mai creadă? Abia acum gestul nervos al aruncării paltonului pe capota mașinii i-ar fi scuzabil lui Iohannis, dar el preferă un mesaj scurt pe facebook. ”Președintele altfel” primește o lecție, prin votul Senatului. El, care pretindea că va pune punct conflictelor Președinte – Parlament și că-i va convinge printr-un zâmbet larg pe mult mai versații politicieni să lucreze împreună pentru binele țării. Poate învață că nu merge cu vorba bună și că a greșit acum o lună când, în ședința CSM, afirma că Mecanismul de Cooperare și verificare al Comisiei Europene ar trebui ”să trateze cu obiectivitate” România.
Declarații conform cărora Raportul MCV ar fi inutil sau că ar înjosi România am auzit de la politicienii care au avut dintotdeauna un dinte împotriva regulilor standard ale statului de drept. Nu acestea mă miră. Ele au fost trâmbițate în vara anului 2012 și niciodată retractate. M-a mirat să le aud din partea președintelui Klaus Iohannis în fața CSM și m-a mirat lipsa de importanță cu care a tratat acest subiect în ziua în care raportul a fost făcut public de către Comisia Europeană. Era prima sa ocazie să-și arate angajamentul ferm pentru continuarea reformei în justiție și a ratat-o. A amestecat Raportul MCV cu tema întâlnirii cu liderii politici pe marginea codului electoral, deși Comisia Europeană critica dur atitudinea Parlamentului și recomanda să fie puse în aplicare hotărârile Curții Constituționale. Una dintre hotărâri era chiar cea de modificare a Constituției, urmare a Referendumului din 2009. Iohannis putea să ceară ferm liderilor politici să se unească pentru modificarea Constituției. Am scris atunci (aici) că președintele are ocazia să iasă pe scut sau sub scut. Unii s-au grăbit să mă contrazică, susținând că ieșirea pe scut n-ar fi o victorie, ci o înfrângere. Depinde însă cum privești victoria. Ziua de ieri demonstrează că Iohannis a ieșit sub scutul politic al parlamentarilor care nu dau doi bani pe rapoartele MCV. Cred că fi fost de preferat ieșirea lui pe scutul politicienilor, dar în uralele poporului. N-a ales varianta asta, iar exprimarea pe facebook a ”surprinderii” față de scutul pus în fața lui Vosganian e tardivă. Senatul a dovedit că MCV trebuie păstrat, iar punerea punctului și luarea de la capăt, cum spunea Klaus Iohannis în discursul său de învestitură, trebuie să fie, în fapt, doar o virgulă. Senatul n-a făcut decât să-i demonstreze că Traian Băsescu avea dreptate.
Mecanismul de Cooperare și Verificare e apreciat ca o pacoste pe capul României, deși a fost o condiție pentru primirea în UE, în ciuda faptului că nu îndeplineam standardele unui stat de drept. Cu două săptămâni înaintea aderării, la data de 13 decembrie 2006, Comisia Europeană trasează României patru obiective de referință majore: 1) transparentizarea şi eficientizarea actului de justiţie, în special prin majorarea responsabilităţii CSM; 2) înființarea ANI; 3) continuarea investigării marii corupții; 4) combaterea corupției în administrația locală. Decizia Comisiei prevede că mecanismul va continua până la atingerea obiectivelor MCV și îndeplinirea satisfăcătoare a tuturor celor patru obiective de referință.
Evoluția rapoartelor MCV a fost pozitivă din 2007 până în 2012, anul fatal pentru România pentru că PSD și PNL, unite în orbitorul USL, și-au propus să scape de Traian Băsescu. Susținere mediatică puternică aveau, majoritate parlamentară încropiseră, guvernul Ungureanu îl doborâseră, se mai ”împiedicau de un ciot”. Au schimbat președinții celor două Camere ale Parlamentului, au trecut Monitorul oficial din subordinea Camerei Deputaților în subordinea Guvernului ca să poată controla publicarea actelor normative, au demis Avocatul Poporului înainte de expirarea mandatului, singurul care putea contesta la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență emise de Guvern. Prin ordonanțe de urgență care, în lipsa Avocatului Poporului, nu mai puteau fi contestate, au modificat legi care reduceau responsabilitățile Curții Constituționale și a cvorumului necesar validării unui referendum. Apoi, l-au suspendat și pe președinte, stabilind pe 29 iulie, referendumul de demitere. Toate aceste mișcări de trupe parlamentare s-au petrecut rapid, fiind numite generic ”lovitură de stat”. Autorii ei sar ca arși când aud sintagma, dar atacul la adresa statului de drept este menționat în mod repetat într-un raport MCV emis cu trei săptămâni înainte de referendum, la data de 18 iulie 2012. Termenii folosiți sunt deosebit de duri, nefiind conținuți de niciun alt raport anterior acestuia. ”Prezentul raport este adoptat într-un moment în care se pun întrebări importante legate de respectarea statului de drept și de independența sistemului judiciar din România. (…)Un sistem judiciar funcțional și independent, precum și respectarea instituțiilor democratice sunt elemente indispensabile pentru existența unui climat de încredere reciprocă în cadrul Uniunii Europene și pentru a câștiga încrederea cetățenilor și a investitorilor. Comisia consideră că măsurile adoptate recent de Guvernul României generează preocupări serioase privind respectarea principiilor fundamentale (…)acțiunile respective ridică îndoieli serioase privind angajamentul față de respectarea statului de drept sau privind modul în care este înțeles statul de drept într-un sistem democratic pluralist. Contestarea la nivel politic a unor decizii judiciare, subminarea Curții Constituționale, răsturnarea unor proceduri stabilite și eliminarea unor mecanisme-cheie prin care puterile în stat exercită controlul asupra activității celorlalte puteri pun sub semnul întrebării angajamentul guvernului de a respecta statul de drept și independența controlului jurisdicțional. În special, Comisia este extrem de îngrijorată de informațiile privind manipulările și presiunea care afectează instituțiile și membrii sistemului judiciar și care, în cele din urmă, au un impact grav asupra întregii societăți. Deși prezentul raport analizează ultimii cinci ani în ansamblu, controversele actuale reprezintă o amenințare gravă la adresa progreselor realizate până acum și ridică întrebări serioase în ceea ce privește viitorul reformelor deja lansate. Prin urmare, prezentul raport conține recomandări specifice pentru a răspunde situației actuale și pentru a sprijini restabilirea respectării principiilor care stau la temelia democrației europene. (…) Evaluarea generală a Comisiei cu privire la progresele înregistrate de la aderarea României arată că acum există multe dintre elementele esențiale necesare, deși evenimentele recente au pus sub semnul întrebării ireversibilitatea procesului de reformă. MCV a avut o contribuție majoră la un proces de transformare în România.”
Multe dintre frazele raportului MCV din vara anului 2012 sunt încă valabile. Niciunul dintre participanții la atacul dat statului de drept – numit astfel de către chiar Comisia Europeană – nu și-a asumat răspunderea în fața națiunii, deși ne putea costa excluderea din Uniunea Europeană, caz fără precedent. Nici președintele Iohannis, nici fostul PNL, nici PSD. Atunci, de ce să ne mirăm că a fost posibil votul dat în Senat împotriva începerii urmăririi penale? Să nu ne mirăm că cel protejat numește acest vot o ”victorie a democrației”. Nici că fostul premier Tăriceanu, azi președinte al Senatului spune că urmărirea penală a lui Vosganian nu era cerută de fapte de corupție. Acești oameni nu dau doi bani pe separarea puterilor în stat și lasă impresia că vor recurge la acte similare celor din vara anului 2012 oricând li se va ivi ocazia. Așa că simpla demisie sau demitere a lui Vosganian din PNL nu rezolvă decât o mică problemă de imagine. Ca și când ai scoate un fir de buruiană dintr-un câmp năpădit.
Recomandările noastre
