Institutul Cultural Român de la Tel Aviv organizează Săptămâna Filmului Românesc în Israel, ediția 2015-2016.

Evenimentul cultural este organizat în parteneriat cu Cinemateca din Tel Aviv și în colaborare cu Cinemateca din Ierusalim, Cinemateca din Haifa, Cinemateca din Holon, Centrul Național al Cinematografiei, Arhiva Națională de Filme. Curatorul ediției 2015-2016 a Săptămânii Filmului Românesc în Israel este criticul de film Mihai Fulger.

În cadrul acestui program Cinemateca din Holon va prezenta, în perioada  4-14 ianuarie 2016, o selecție de filme grupate sub titlul „Săptămâna Filmului Românesc”.

PROGRAM:

4 ianuarie (luni), ora 20.30  - „Quod Erat Demonstrandum”, regia Andrei Gruzsniczki (2013)

5 ianuarie (marți), ora 20.30  - „Cel ales”, regia Cristian Comeagă (2015, 125 min.)

6 ianuarie (miercuri), ora 20.30 - „Restul e tăcere”, regia Nae Caranfil (2007, 117 min.)

8 ianuarie (vineri), ora 19.00 - „Domestic”, regia Adrian Sitaru (2012, 85 min.)

14 ianuarie (joi), ora 20:00 - „Cabala la Kabul”, regia Dan Alexe (2007, 86 min.)

Tendinţe recente în cinematograful românesc

Iată o mică analiză a filmului românesc, realizată de Mihai Fulger.

În cinematograful românesc, vremurile se schimbă din nou. Primul și probabil cel mai important semn de schimbare l-a reprezentat al treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu,  „Aurora”. Cu cinci ani în urmă, omul care practic a inventat Noul Cinema Românesc a pus sub semnul întrebării normele modelului realist, uneori etichetat ca „minimalist”, pe care el însuși îl introdusese şi impusese. După alţi doi ani, al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, „Domestic”, a venit ca o gură de aer proaspăt în ceea ce priveşte abordarea narativă şi vizuală. Chiar și astăzi, cineaşti români, cum ar fi debutantul Andrei Cohn („Acasă la tata”), încearcă să dezvolte formula „minimalistă” aducându-i propriile lor contribuţii, de pildă în cazul faimosului/infamului cadru lung. Cu toate acestea, nu mai târziu de 2007, al cincilea lungmetraj al lui Nae Caranfil, epicul de epocă „Restul e tăcere”, a propus o tratare „maximalistă”, după cum au numit-o criticii autohtoni. În timp ce cinematograful de gen este încă dispreţuit de mulţi cineaşti români, câţiva regizori abordează thrillerul psihologic și politic, precum și filmul de spionaj, cu povești fie plasate în ultima perioadă a regimului lui Ceaușescu (Q.E.D., al doilea lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki), fie întinse pe perioada a trei decenii comuniste și postcomuniste („Cel ales”, al doilea film regizat de Cristian Comeagă, producătorul dificilului Restul e tăcere de Nae Caranfil). Nu în ultimul rând, cum selecția ar fi părut incompletă fără un documentar remarcabil, am inclus în program „Cabală la Kabul”, un film realizat în Afganistan de către regizorul român Dan Alexe.