Autorităţile braşovene vor să-l alunge de pe Muntele Postăvaru pe călugărul Onufrie, poate ultimul sihastru din România.
Ultimul sihastru autentic din România, Onufrie, e şi cel mai aproape de ceruri: la 1.800 de metri altitudine, în inima pădurii de la Lampa Mică, pe Masivul Postăvaru, acolo unde zăpada zăboveşte opt luni pe an. Îl cunosc toţi salvamontiştii şi pădurarii zonei, dar şi cei care lucrează sezonier la telecabină. Părintele Onufrie s-a stabilit aici acum 18 ani, printr-o înţelegere verbală cu autorităţile. Chilia sa e chiar în inima pădurii. După Salvamont şi cabana Cristianu Mare se ajunge la un indicator pe care scrie Drumul Lupului-Ruia-Roşu , iar de aici, după cele două stânci din Poiana Doamnei, încă la doi kilometri în pădure. O cruce mare din lemn, străjuieşte o bisericuţă ca din basmele cu pitici. Cărarea călugăriei "Am 60 de ani şi de vreo 18 ani, dacă le-am ţinut bine socoteala, stau aici. Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Mănăstirea Cernica, unde am vieţuit 25 de ani. Onufrie, cu u şi ie, nu Onofrei. Acolo, Prea Sfinţitul Roman m-a călugărit într-o noapte, şi tot el mi-a dat preoţia. De tânăr mi-am dorit să fiu călugăr. M-am născut la Cluj, dintr-un tată român, Ion, şi o mamă rusoaică, Glicheria, care se cunoscuseră în timpul războiului. N-am decât opt clase şi o şcoală profesională de doi ani. Am vrut să iau calea mânăstirii mai de tânăr, dar n-am apucat decât pe la 20 de ani, căci după moartea părinţilor am avut grijă de sora mea mai mică", povesteşte părintele: "Mi-a plăcut la Cernica, dar înainte de Revoluţie veneau securişti, făceau chefuri la stăreţie, se tăiau pe ascuns viţei, ştiţi cum era… Erau prea multe ispite, ştrandul - aproape, şi scrie la carte că poţi să pleci dacă eşti ispitit, ca să îţi găseşti locul. După 20 şi ceva de ani de mânăstire, am putut primi binecuvântarea să plec". După lungi peregrinări, părintele Onufrie s-a stabilit pe Muntele Postăvaru unde şi-a construit o căbănuţă. "Evenimentul zilei" l-a ajutat Viaţa la 1.800 de metri e foarte grea. Chilia i-a luat foc de două ori, iar în 2009 i-a dispărut măgarul Vasile - pe care-l cumpărase în urmă cu patru ani, de pui, de la Făgăraş - chiar de Sfânta Marie Mare. Opt milioane de lei a dat pe el şi, de doi ani, îl ajuta să ducă lemnele sau merindele de la telecabină la schit. Părintele a reclamat furtul la postul de jandarmi, mai ales că în aceeaşi duminică au dispărut şi hamurile cailor de la cabană. "M-au cam luat la mişto şi m-au întrebat dacă pot dovedi că era măgarul meu. De unde să dovedesc, că doar nu i-am făcut buletin... Toată lumea ştie că era al meu", spune părintele. În urma articolului din "Evenimentul zilei", părintele Onufrie a primit de la un fermier din Prejmer un alt măgăruş, care să-l înlocuiască pe cel furat în urmă cu câteva săptămâni. Ion Rechiţean, proprietarul unei ferme de oi şi capre din Prejmer, Braşov, a fost printre cei mai hotărâţi să-l ajute. Aşa că i-a dăruit părintelui un măgăruş pe care îl cheamă Vasilică. Asinul a ajuns cu ajutorul Serviciului Public de Gestionare a Animalelor din Braşov, care a asigurat transportul de la ferma din Prejmer şi până în Poiana Braşov, în posesia sihastrului de pe munte. ETICHETA Primarul Scripcaru vrea să-l evacueze Părintele Onufrie a apelat din nou al "Evenimentul zilei", de data asta cu o problemă de viaţă şi de moarte. "Au venit poliţiştii şi m-au anunţat că primarul din Braşov, unul Scripcaru, a hotărât să mă mut de aici. Cică deranjez pârtia, ori eu stau în pădure şi n-am văzut pe nimeni să schieze în codru. Nici nu ştiu ce să fac, că n-am primit nicio hârtie oficială. N-am niciun contract cu nimeni, zac ca animalele în pădure. Dar pe cine deranjez eu în bârlogul meu? Oare oamenii ăştia n-au inimă, n-au pic de credinţă? Nu ştiu la cine să apelez, aşa că am apelat la dumneavoastră, că doar "Evenientul zilei" şi credincioşii m-au ajutat la greu", spune cu obidă Onufrie.
- Călugărul care dansează cu urşii
Recomandările noastre
