Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui Iosif, logodnicul Maicii Domnului, și a făcut parte din grupul celor șaptezeci de apostoli.
Aceștia erau trimiși în grupuri de câte doi în locurile pe care Mântuitorul urma să le viziteze, pregătind astfel terenul. După moartea Sfântului Iacob (fiul lui Iosif și vărul său), Sfântul Apostol Simeon este numit Episcop al Ierusalimului. Are peste o sută de ani când primește cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian. Cum în Palestina izbucnește o persecuție atât împotriva iudeilor cât și a creștinilor, Sfântul Simeon este prins și supus unor chinuri cumplite, după care este răstignit, având parte de aceeași moarte cu Mântuitorul. Atât Simeon cât și vărul său Iacob sunt cunoscuți ca „rude ale Domnului”.