Rona Hartner i-a vrăjit pe francezi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Artista stabilită la Paris şi-a lansat recent un nou album, "Nationalité Vagabonde".

Rona Hartner e caracterizată de presa franceză drept o artistă „furtunoasă”, „sălbatică”, „fenomenală”, debordând de talent, energie şi pasiune. Devenită celebră în Franţa după filmul „Gadjo Dilo” de Tony Gatlif, unde interpreta alături de Romain Duris o ţigancă focoasă, „prinţesa Balcanilor” i-a vrăjit din nou pe francezi cu melodiile de pe ultimul album, intitulat simbolic „Nationalité Vagabonde”. Împărţită între zeci de concerte şi proiecte de teatru, Rona Hartner a prins rădăcini în Montmartre, unde locuieşte împreună cu soţul ei, dansatorul argentinian Rocco Sedano, şi Sumayla, fetiţa lor de nouă luni.    

Sumayla, „Splendida Lumină”            

Din tot Parisul, Rona Hartner a ales ca punct de întâlnire un restaurant din Montmartre cu un nume care, în acest moment al destinului ei, i se potriveşte perfect: L’Eté en pente douce („Vara pe o colină uşoară”). Colanţi verzi, cizme negre până la genunchi, poşetă verde, plete de un negru electric, buze roşu aprins: contrastul o caracterizează şi o identifică. Rona Hartner urcă greoi o străduţă pariziană, împingând în faţă un trofeu preţios: căruţul roşu scânteietor din care Sumayla priveşte cu ochi albaştri spre forfota de turişti. „Sunt o mamă foarte posesivă. O iau cu mine peste tot, inclusiv în turnee.Vreau s-o alăptez până la un an şi jumătate”      

Fiara Cuvântului și Gură de Aur apără banca Marmorosch Blank în fața unui șantaj prin presă

Dosarul de pensionare, de la depunere la prima plată. Cât durează procedura

Fetiţa lor de nouă luni moşteneşte originile spectaculos amestecate ale părinţilor: „Bunică-mea zicea că avem mult talent pentru că suntem foarte amestecaţi”, povesteşte Rona. „Se pare că avem chiar brazilieni care erau vânzători de vin pe lângă Afumaţi. În familie s-au amestecat unguri, greci, cumani, armeni, nemţi, evrei, români, bulgari. Sumayla, amestecând naţiile părinţilor, are 18 origini. Din partea tatălui s-au adăugat ruşi, indieni, spanioli şi italieni.       

În limba quechua a unor indieni din America Latină, Sumayla înseamnă „Splendidă Lumină”.            

„Am început să trăiesc din meseria mea”            

Stabilită la Paris de 11 ani, Rona Hartner spune că reuşeşte în sfârşit să trăiască din meseria de artist. „Am intrat în Paris ca într-o pictură de Salvador Dali, pe o poartă care nu există şi care se deschide în mijlocul deşertului”, explică actriţa. „Am jucat în «Gadjo Dilo», un film de autor (Tony Gatlif), care trebuia să aibă un anumit succes, dar nu răsunător. A avut un succes monstruos, aşa că m-am trezit de pe o zi pe alta în mijlocul Parisului: nimeni nu înţelegea de unde am apărut, pe ce uşa am intrat... Iar Parisul este un mare rendez-vous al celor recomandaţi şi al celor care recomandă. Pe mine nu mă recomandase nimeni, doar acest film. Am început să trăiesc într-adevăr din meseria mea”.            Montmartre, cartierul adoptiv

„Primul lucru pe care am vrut să-l vizitez când am venit la Paris a fost cabaretul Moulin Rouge. Iar Montmartre este cartierul meu favorit de când am citit la 13 ani Viaţa lui Toulouse Lautrec”, mărturiseşte Rona Hartner care, în plină cucerire a uneia dintre cele mai râvnite capitale ale lumii, îşi permite, la 35 de ani, să aibă păreri despre orice.  

Împietrită pe muntele martirilor (Montmartre), catedrala Sacré Coeur atrage zilnic zeci de turişti, într-o ţară care se declară laică. „E doar o aparenţă”, explică, sigură pe ea, Rona Hartner. În Franţa, familiile catolice sunt cele care conduc, au posturi de conducere, sunt generalii, bancherii Franţei... Doar că aici e de prost gust să vorbeşti despre religia ta”. Gâfâie puţin, împingând la deal căruţul roşu în care adoarme Sumayla. „Eu n-am devenit încă suficient de franţuzoaică încât să-mi fie jenă să vorbesc de religia mea”, adaugă artista. „Sunt catolică de la 17 ani şi consacrată adoratoare la Sacré Coeur din 2005. O zi pe lună fac parte din şirul interminabil de adoratori din toată lumea care vin şi se roagă aici”.     

„Fenomenală pe scenă”     

În sud-vestul Parisului, pe afişul Teatrului din Vanves, Rona Hartner îi seduce pe francezi cu privirea ei languroasă. Alături, textul explicativ e al unui cronicar deja îndrăgostit: „Frumoasa tornadă brună, venită din Est, ştie să facă totul: să joace, să danseze, să picteze, să cânte! Prinţesa Balcanilor, descoperită în filmul „Gadjo Dilo” de Tony Gatlif, e fenomenală pe scenă”.       Franţa i-a adus colaborarea la un album cu celebrul DJ Click, turnee cu spectacole de muzică şi dans, dar şi un one-woman show de mare succes la Teatrul de l’Orme, al regizorului român Laurenţiu Azimioară. Spectacolul „J’aDORe”, construit de Laurenţiu Azimioară în jurul cuvântului DOR, cu o Rona Hartner emoţionantă în rolul Mariei Tănase şi în pielea altor personaje ieşite din universul Romicăi Puceanu sau Gabi Luncă, a avut peste 40 de reprezentaţii. „A fost pentru prima oară când am jucat în fiecare seară un spectacol foarte fizic, cu atâtea personaje, dansam, cântam, un adevărat tur de forţă”, explică Rona Hartner. Deşi interpretat în limba română, spectacolul a avut un mare succes la public, fiind reprogramat în curând la ICR din Paris.      

Din ianuarie 2009, pe lângă continuarea turneelor atrase de lansarea recentă a albumului „Nationalité Vagabonde”, Rona Hartner va juca în piesa „La Celestine” de Fernando de Rojas, pusă în scenă de Henri Lazarini la Vingti?me Théâtre din Paris.  NOUL ALBUM

„Bomba” Kusturica i-a netezit calea            

Ultimul album al Ronei Hartner, „Nationalité Vagabonde”, e o fuziune între muzica ţigănească şi eletro-jazz, ritmuri reggae, ambianţă flamenco şi energie rock. Albumul amestecă nu numai stilurile muzicale, ci şi limbile: Rona compune direct în franceză, spaniolă, engleză, română şi chiar romanes pe care artista a învăţat-o într-o şatră din România special pentru filmul lui Tony Gatlif.

Compus cu zece ani în urmă ca expresie a şocului cultural pe care l-a resimţit Rona Hartner la venirea în Franţa, „Nationalité Vagabonde” şi-a construit succesul printr-un parcurs atipic: „Acum e la modă, dar cu zece ani în urmă era inovator, absolut nimeni nu ştia în ce stil să-l încadreze”, mărturiseşte artista. Nu-mi imaginam că în industria muzicală din Franţa totul e atât de şablonat. Între timp, „bomba” Kusturica a deschis apetitul pentru fuziunea între influenţele balcanice şi muzica de aici.

„După ani de turnee pe scenele Franţei, Rona Hartner şi trupa ei sunt descoperite de un producător care scoate imediat albumul, intuind succesul său. Invitată în emisiuni de radio (RFI, France Inter, FIP, France Bleu) şi de televiziune, printre care celebrul magazin prezentat pe France 2 de Laurent Ruquier, Rona Hartner, lipsită de complexe, îşi afirmă cu dezinvoltură originea română şi bogăţia culturală a unor rădăcini familiale.

Corespondenţă din Paris