Scriitor si doctorand la Stanford, Ovidiu Hurduzeu traieste de aproape doua decenii in creierul Americii high-tech.

Un roman preda „Cultura Occidentala” la una dintre cele mai renumite universitati americane. Printre elevii sai s-a numarat si Chelsea Clinton, fiica fostului presedinte al SUA. Si asta nu este tot. Romanul socheaza. Intr-o carte care a facut destule valuri si in Romania, el demonteaza cateva mituri ale Occidentului postmodern.

Evadare din gulag Satul de cenzura comunista, a parasit Romania in 1988. Timp de sapte ani fusese pe rand profesor in satul Vinteleanca si redactor de engleza la Editura Politica.

In Italia, a primit un exemplar din cartea sa de debut in momentul in care spala o toaleta la Pensione Maxim unde gasise de lucru. Nu mai era insa cale de intoarcere.

„Viata mea a fost marcata de meserii pentru care n-am avut nicio vocatie, dar le-am practicat pentru a-mi castiga existenta. In Romania, profesor de franceza la tara si editor, in Italia receptioner intr-o pensiune, cadru universitar si profesor de liceu in SUA. Meseriile respective m-au ajutat sa mentin insa un contact nemijlocit cu realitatea.

Pe de alta parte, in Statele Unite am acumulat o experienta intelectuala deosebita. Ma refer la „experienta Stanford”. Am avut sansa ca, in urma unui proces de triere dur, Stanford University sa-mi ofere o bursa de doctorat. Am urmat o dubla specializare in literatura franceza si „Humanities”, adica studiul „marilor carti” ale civilizatiei occidentale. Tot atunci am cunoscut mari intelectuali: Rene Girard, Michel Serres, Jean-Marie Apostolides,”, spune profesorul.

Cartea de eseuri „Sclavii fericiti”, dar si cele de fictiune „Culori vii, forme frumoase (1988)” si „La Roma totul este OK (1993)” le-a scris in timpul liber, in concediu sau vacante.

Pesimism la Stanford Multi romani ajunsi in Occident declara ca sunt tratati, chiar si dupa ce obtin cetatenia acelei tari asemeni un cetatean de mana a doua. Regula nu s-a aplicat in cazul lui Ovidiu Hurduzeu: „Am fost primit cu bratele deschise. In catedra de franceza a universitatii Stanford cultura romana se bucura de un respect deosebit. Cioran, despre care am scris teza de doctorat, era privit ca un „monstru sacru”. Unii dintre profesorii francezi imi povesteau cu nostalgie de „moda Cioran” din Franta anilor ‘50, cand pesimismul cioranian era foarte „chic” printre studentii francezi de la filologie”.

Chelsea Clinton? O studenta eminenta.

Universitatea Stanford a luat decizia sa o repartizeze pe studenta Chelsea Clinton - in perioada in care tatal sau era presedinte - la seminarul de „Western Civilization” pe care il conducea Ovidiu: „Chelsea Clinton s-a remarcat ca o studenta eminenta. In seminarul meu, studentii de anul I discutau pe baza lecturilor din „marile carti” ale civilizatiei occidentale si scriau cateva eseuri de sinteza. Mi-o amintesc pe Chelsea ca un „animator” al discutiilor. Avea o profunzime in gandire care dovedea o inteligenta deosebita si o solida educatie. Fiica presedintelui de atunci a Americii nu s-a bucurat de niciun fel de tratament preferential. Dimpotriva, dorinta parintilor ei a fost ca Chelsea sa fie considerata un student ca oricare altul, o dorinta pe care Stanford a avut grija s-o respecte”.

Nicio influenta din partea parintilor nu a tulburat desfasurarea cursurilor. „Nu stiu cum se asigura protectia fiicei presedintelui american. Chelsea venea in sala de seminar ca toti ceilalti studenti, n-am zarit niciodata un bodyguard in camera. Daca Chelsea avea vreo problema, de pilda, se intampla sa lipseasca de la seminar, o discuta cu mine sau coordonatorul programului. Nu trimitea „intermediari”, se interesa personal de materia pe care o avea de recuperat. Oricum, nu cred ca fostul presedinte Clinton i-a dat fiicei sale „indicatii pretioase” despre felul in care sa-si aleaga cursurile de la Stanford”.

Universitar la Stanford si California State

> Nascut 12 iunie 1957

> 1977-1981 Facultatea de limbi si literaturi straine

> 1981-1984 profesor de franceza

> 1983-1988, redactor de limba engleza la Editura Politica.

> 1988 - apare, dupa 6 ani de la finalizare, cartea „Culori vii, forme frumoase...”. In „Istoria literaturii romane contemporane”, Alex Stefanescu afirma: „Este cea mai valoroasa carte de proza postmoderna publicata inainte de 1989”

> 1988-1990 se afla la Roma, in asteptarea vizei pentru SUA. Lucreaza intr-o pensiune.

> Traieste 13 ani in Silicon Valley, California. In 2003 se muta in El Dorado Hills, langa Sacramento

> 1993 realizeaza un master in literatura franceza la San Jose State University. Apare romanul „La Roma totul e O.K.”

> 1997 doctorat in French and Humanities (dubla specializare) cu teza „Henri Michaux, Emil Cioran: Le paradigme de l’irrealise”

> 2000 preda cursuri de Humanities la Stanford si literatura comparata la California State University, Monterey Bay.

> 2002 publica volumul de eseuri „Sclavii fericiti: Lumea vazuta din Silicon Valley”, reeditat in 2005

"Scoala romaneasca trebuie sa fie o provocare, nu o destindere" Scandalurile care au lovit scoala romaneasca, in ultima vreme, nu au fost putine: aparitia unor manuale alternative controversate care promovau valori indoielnice, exacerbarea violentei si a „sexualitatii” in scoli, cresterea numarului de copii care abandoneaza scoala, medii ingrijorator de scazute la examenele de bacalaureat.

Ovidiu crede ca invatamantul preuniversitar romanesc seamana intr-un fel cu scoala americana din anii ‘60-’70, anii culturii „sex and drugs”, perioada in care invatamantul mediu american a renuntat sa mai educe tinerii pornind de la standarde riguroase la disciplina si invatatura.

„Raul produs atunci s-a perpetuat in ciuda miliardelor de dolari cheltuiti ulterior pentru a repara sistemul. Desi intr-o mai mica proportie, invatamantul din tarile Europei de vest sufera de aceleasi metehne. Ca multi americani, care s-au trezit la realitate, romanii, si ei, ar trebui sa respinga cu hotarare premisa stangista dupa care copilul ar fi un adult in miniatura, total inocent, marginalizat, fara voce si drepturi”.

Plecand de la concluzia lui Martin. L. Gross, impartasita de majoritatea parintilor si profesorilor de buna-credinta potrivit careia „copiii americani sunt mai putin educati decat in oricare alta perioada din istorie”, romanii ar trebui sa se opuna incercarilor de promovare a relativismului moral, dar si initiativelor de eliminare a ierarhiilor valorice si a spiritului competitiv.

Copiii nu trebuie tratati cu Ritalin Promovarea psihoterapiei ca metoda de rezolvare a problemelor educationale. Nu este de dorit sa explicam devierile comportamentale in termeni medicali, sa oferim elevilor Ritalin in loc de o educatie sanatoasa. In general, scoala trebuie sa fie o provocare pentru elevi, si nu o destindere, un loc de formare a cetatenilor liberi si responsabili, nicidecum locul de incurajare a narcisismului adolescentin prin stimularea artificiala a „stimei fata de sine””, spune autorul „Sclavilor fericiti”.

"UE nu este un Mesia care ne salveaza de toate problemele interne"

Care sunt coordonatele „lumii noi” faurite dincolo de Ocean? Identificam in mod gresit „globalismul” cu civilizatia americana. Nimic nu-l deranjeaza mai mult pe americanul de rand decat aceasta neintelegere. Nu sunt singurul care sustine ca SUA sunt ele insale victime ale globalizarii, americanii fiind cei care suporta primii si in modul cel mai dur consecintele „holocaustului mondial”, dupa cum afirma Baudrillard. Intr-o lume globala, fara centru si stapani vizibili, se cauta frenetic un tap ispasitor. In planul imaginarului planetar, „americanul” a inlocuit stereotipul „evreului” de altadata. „Americanul” este cel care suge sangele popoarelor nevinovate si le impune jugul ordinii „neoliberale”. El calca legile in picioare, tortureaza prizonieri nevinovati, arunca in WC cartile sfinte, isi tradeaza prietenii si aliatii, distruge natura, ba chiar intreaga planeta.

Cum s-a ajuns aici? A disparut din memoria colectiva imaginea americanului in chip de Pionier si Luptator pentru libertate. Europa, care nu mai crede in valorile sale fundamentale, ramane dezarmata in fata mondializarii. De aici, panica si confuzia sa. America nu impune globalismul, dar il accepta cu o anumita nonsalanta intrucat stie ca mondializarea nu-i poate zdruncina credinta in valorile ei fundamentale - spirit intreprinzator, individualism, religiozitate, patriotism.

Ce ne va oferi Europa dupa integrare? Consideram „UE-ul” un fel de Mesia, un salvator venit din exterior sa ne rezolve toate problemele. Cam tot ce-am adoptat pana acum a fost sub presiunea „cnutului” si amenintarilor sau a zaharelului. Mai nimic nu s-a asimilat organic. Suntem la un pas de aderare, dar putini se intereseaza cum arata familia si casa in care intram. Stim doar ca mirele e bogat! Daca Romania ar fi fiica mea, as dori sa se marite cu un flacau chipes, cu alura moderna, dintr-o familie crestina, mandra de descendenta sa greco-romana. M-as intrista s-o vad intrata intr-o familie de dezradacinati, care au uitat de unde se trag.

Exista acest risc? M-ar ingrijora s-o vad mutandu-se intr-o locuinta a nimanui, „multiculturala”, pe care o revendica atatea neamuri drept bunul lor „natural”. Ca orice parinte responsabil, inainte de-ai da mana fetei mele, l-as intreba pe mire, privindu-l in ochi: „Cine esti, de fapt, dumneata domnule Europa?” Daca te consideri democrat si iubesti diversitatea, de ce vrei sa uniformizezi, sa reglementezi totul cu unice norme comunitare? Iubesti diversitatea adevarata sau doar pe cea folclorica? Accepti nonconformismul sau iti repugna? Eu, socrul tau, sunt taran. De ce ar trebui sa renunt la porcul din gospodarie? Vad ca-ti fardezi ochii si te vaiti ca o muiere de discriminare, rasism, homofobie; te comporti ca un barbat sau nu prea”? In functie de ce raspunsuri as primi, as sta linistit sau, dimpotriva, mi-as face mereu griji pentru viitorul copilului meu.

Se mai poate vorbi de America, tara tuturor posibilitatilor? Pentru americani, tara lor este una ca oricare alta. Pentru restul lumii America ramane o utopie realizata. Probabil America nu a fost niciodata tara tuturor posibilitatilor. In prezent, si in SUA, ca mai peste tot in lume, oportunitatile devin din ce in ce mai rare. Teoretic vorbind, unui tanar i se ofera mai multe posibilitati de realizare in Romania contemporana decat in America, intrucat in tara noastra nu exista domeniu „inchis”, suprasaturat.

Precum Vestul Salbatic de odinioara, in Romania totul trebuie luat de la inceput, cladit caramida cu caramida, ceea ce ofera infinite oportunitati. Practic insa, in Romania, mediul social, cultural si economic este ostil exploatarii acestor oportunitati in mod eficient si echitabil. In America, odata „prinsa” in carlig rara oportunitate, esti incurajat si ajutat s-o exploatezi la maximum. In acest sens, da, America este tara tuturor posibilitatilor.

Ce va leaga de America? Caracterul tonic si receptiv al americanului de rand, cerul Californiei, gradina mea cu trandafiri.

Dar de Romania? Totul.

"Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie despre ceea ce vad" Copilaria, pana pe la vreo 12 ani, si-a petrecut-o la bunici, invatatori in satul Ortesti de langa Targu-Neamt.

„A fost un paradis pentru mine. Uram Bucurestiul pentru ca parintii mei locuiau intr-un loc infernal, un apartament la Podul Basarab cu deschidere catre Calea Grivitei. Lucrurile s-au ameliorat cand bunicii s-au mutat intr-un bloc din Bucurestii Noi. Pierdusem paradisul de la Targu-Neamt, dar descopeream o zona tihnita a Capitalei - mi-au ramas in minte plimbarile prin parcul Bazilescu, lacul Straulesti, unde mergeam la pescuit, intinsele zone de verdeata”, spune Ovidiu.

Cand a luat decizia sa urmeze Facultatea de limbi straine, parintii au fost disperati. Totusi i-au respectat dorinta. Ovidiu Hurduzeu a parasit de buna-voie catedra de la Stanford si pana in 2003 a fost profesor de liceu: „In prezent, sunt ceea ce am facut „pe ascuns” toata viata: scriitor. Cum de nu mor de foame?

Datorita sotiei mele care a terminat fizica atomica la Bucuresti, iar in SUA a realizat o cariera profesionala stralucita. Andreea a ajuns pana in „upper management”, unde a detinut functia de director executive la Seagate, cel mai mare producator de „discuri dure” din lume. Acum lucreaza intr-un gigant al asigurarilor medicale. Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie. Incurajarea ei a contat mult cand am ales sa devin ceea ce americanii numesc un social critic - critic al fenomenelor sociale”.

Popoarele nu pot copia stiluri de viata „Stilul de viata specific al unui popor nu poate fi „duplicat” pe alte meleaguri. Se importa formele fara fond, modelele culturale vremelnice. In prezent, foarte multi romani confunda America reala cu America „spectaculara” din filmele produse de Hollywood, „American way of life” cu felul de a fi din reclame. Am adoptat sarbatorile „comerciale” ale Americii - Halloween si „Ziua sfantului Valentin” (Valentine’s Day); ne salutam cu „sa ai o zi buna!” si zambetul fals, „californian”.

Desi ne extaziem americaneste „Cool!”, „Uau!” „Fantastic!” esenta Americii ne scapa mereu. Inainte de venirea americanilor, am lasat sa ne intre pe usa „cetatenii lumii”, „aparatorii drepturilor omului”, ideologii „corectitudinii politice”, „proamericanii” sponsori ai Vajnicei Lumi Noi. Toti acestia s-au folosit de numele Americii pentru a promova o agenda globalist stangista pe care multi dintre noi am confundat-o cu spiritul american si valorile occidentale.

Acum, cand am devenit aliatii americanilor adevarati, se pune stringent o intrebare. Care America o invitam in casa noastra? Pe cea a multiculturalistilor si feministelor din universitati? America hollywoodiana a lui Michael Moore? A ONG-urilor, a „societatii deschise”? Sau lasam sa ne treaca pragul o America a Libertatii, Drepturilor Individuale si Credintei?”

Portretul romanului tipic din Silicon Valley In 2006, Silicon Valley nu mai ofera romanilor paradisul de acum 15-20 de ani. Cei care sosesc azi in Bay Arena se lovesc de putinatatea locurilor de munca, pretul exorbitant al caselor (300.000 dolari un apartament de doua camere), sosele sufocate de trafic, mase de emigranti...

Biserici romanesti, un centru cultural Hayward, un restaurant romanesc in oraselul Los Gatos... tineri bursieri romani la universitatea Stanford, situata in inima Vaii. In general, o comunitate romaneasca prospera, ai carei membri sunt in majoritate ingineri ce-si desfasoara activitatea in hi-tech-ul american... Romanul tipic aciuat in „Vale” este Inginerul din Corporate America.