În inima județului Neamț, în Văratec, o biserică ce adăpostește mormântul Veronicăi Micle strălucește din nou datorită eforturilor de reabilitare finanțate cu ajutorul fondurilor europene. Însă, pe lângă această transformare, s-au desfășurat și investigații arheologice fascinante.

În perioada anilor 1781-1785, Mănăstirea Văratec din Munții Stânișoarei ia naștere, având-o în calitate de fondatoare pe maica Olimpiada, sprijinită de Sfântul Cuvios Iosif și de mitropolitul Gavriil Calimachi.

În interiorul complexului monahal, s-a construit Biserica Adormirea Maicii Domnului între anii 1808 și 1812. În decursul timpului, comunitatea monahală a cunoscut o creștere semnificativă, dând astfel naștere unui sat mănăstiresc.

Mănăstirea Văratec, reabilitată cu fonduri europene

În această localitate, s-au ridicat căsuțe modeste destinate călugărițelor. Ulterior, s-a luat decizia de a construi alte două lăcașuri în cadrul așezării monahale.

Acestea au fost dedicate Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul în anul 1844 și, respectiv, Schimbării la Față în 1847.

Prima biserică, consacrată Sfântului Ioan Botezătorul, a început să sufere degradări, necesitând intervenții de reparații. Însă, acestea au fost realizate într-un mod neprofesionist.

Biserica se află înregistrată pe lista monumentelor istorice și reprezintă o parte integrantă a patrimoniului cultural-național.

În anul 2018, conducerea de la Mănăstirea Văratec a reușit să obțină fonduri europene pentru un proiect extins de restaurare și consolidare.

În cadrul acestui proiect, s-a acționat asupra consolidării structurii zidurilor interioare. De asemenea, s-a efectuat înlocuirea pardoselii din lemn de brad cu una din lemn de stejar, iar iconostasul și pictura murală au fost restaurate cu grijă.

Cercetările arheologice au scos la iveală mai multe comori

„La exterior, s-au realizat lucrări de restaurare la faţada bisericii, placare cu piatră naturală a soclului şi a pavajelor. Pe 30 noiembrie, în ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, biserica va îmbrăca haină nouă, prin săvârşirea slujbei de resfinţire de către IPS Mitropolit Teofan“, se arată pe site-ul de la Mănăstirea Văratec.

În timpul procesului de restaurare al bisericii, au fost desfășurate și cercetări arheologice în incinta sa. Eforturile arheologilor au condus la identificarea primului cimitir al Mănăstirii Văratec, care a fost folosit din ultima parte a secolului al XVIII-lea până aproape de sfârșitul secolului al XIX-lea.

Aceste investigații au dus la identificarea a peste 70 de morminte în cadrul acestei descoperiri arheologice.

Pe parcursul săpăturilor științifice, au fost descoperite alte artefacte, printre care monede, o candelă, cruciulițe, precum și vestigii datând de acum 8.000 de ani, atribuite neoliticului timpuriu, inclusiv ceramică specifică și unelte din piatră.

Notabil, în vechiul cimitir al Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul, singurul mormânt care a rămas neexplorat este cel al Veronicăi Micle. Ea era considerată muza marelui poet Mihai Eminescu.

Răvaș misterios lângă mormântul Veronicăi Micle de la Mănăstirea Văratec

La baza fundației bisericii din Văratec, la o distanță de doar câțiva metri de mormântul Veronicăi Micle, a fost descoperită o sticlă sigilată care conținea un răvaș. Muza lui Eminescu a murit în 1889.

„Abia aştept ca experţii restauratori să o deschidă”, a declarat pentru Adevărul, dr. Vasile Diaconu, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, coordonatorul ştiinţific al cercetărilor.

Se presupune că sticla cu răvaș a fost plasată acolo cu aproximativ 180 de ani în urmă, în 1844. Atunci, vechiul așezământ construit din lemn a fost înlocuit cu unul nou, construit din piatră, care păstrează încă forma inițială.

Recipientul a fost trimis la Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului din Iași, pentru a descifra conținutul hârtiei din interior.

„S-a reuşit extragerea documentului şi conservarea acestuia. Din păcate, mediul în care a stat un secol şi jumătate l-a afectat destul de mult, așa că, la ora actuală, este dificilă desfacerea lui. Potrivit specialiştilor, condiţiile din recipientul de sticlă au contribuit şi la ştergerea scrisului de pe document”, mai spunea Vasile Diaconu, membru în Comisia Naţională de Arheologie.