Un indicator al prostiei patologice este alcătuirea de liste în care sunt așezate nume pe neplacul autorului înșiruirii de nume. Pentru că proștii țin ca flegma minții lor să fie cât mai la vedere, îl depun în vitrina publică, însoțit de o precizare-stigmat. Cei numiți sunt invariabil acuzați definitiv și irevocabil pentru acte care țin nici mai mult, nici mai puțin, decât de trădarea țării și poporului. De-a lungul existenței mele în ale gazetăriei, am figurat pe asemenea trei mari liste și pe nenumărate mai mărunte.

Prima. Cred că se numea Lista trădării, a apărut la începutul anilor `90 în săptămânalul România Mare. Autor, Corneliu Vadim Tudor. În ea figurau vreo două sute de nume ale unor figuri notabile din mediul cultural, politic, de afaceri, din lumea presei sau chiar figuri intrate deja în istorie, cum era Regele Mihai. Am avut marea cinste să figurez și eu pe acea listă, chiar dacă eram doar un tinerel la început de carieră jurnalistică.

Mai toți cei care îi intrasem în ochi tribunului-măscărici, ne făceam vinovați de faptul că aveam și emiteam alte opinii decât cele nostalgic-securistoide care l-au consacrat pe poetul de curte al Elenei Ceaușescu. Ba chiar, unii dintre noi îi luam peste picior ieșirile în decor și mizeriile care i-au presărat neîncetat existența. S-a dus la cele veșnice, de aceea nu insist.

A doua. Pe la începutul lui 2023, un impuls de o uluitoare prostie i-a făcut pe niște cetățeni să scoată o carte, o culegere de texte, în care figuram pe o listă a conspiraționiștilor anti-vacciniști și pro-putiniști din România. Cartea se numea Războiul din Ucraina. Un conflict regional cu efecte globale, și apăruse în coordonarea lui Sorin Bocancea, un infractor condamnat definitiv de ÎCCJ, pe atunci rectorul  Universității (particulare) Petre Andrei din Iași.

În unul din textele din cartea astăzi retrasă de pe piață, semnat de Constantin Ilaș, eram acuzat laolaltă cu mai multă lume, de faptul că aș fi un vector de propagandă pro-rusă în România, într-un război hibrid pentru colonizarea minților. Mai grav, eram considerat a fi mai periculos și mai rău decât soldații agresori: „Soldatul rus este expresia directă, nemijlocită a invaziei și agresiunii, a forței și violenței; propagandistul încearcă să justifice pentru opinia publică invazia și agresiunea, forța și violența ca fiind demne de a fi acceptate, ca fiind normale și legitime.”

Pentru cine nu mă cunoaște suficient, precizez că în cazul meu, acuzațiile de anti-vaccinism și pro-putinism au aceeași valoare de adevăr cu aceea că nu aș fi oltean, ci marțian. Nu de alta, dar atitudinile mea în cele două materii, Pandemia și Războiul din Ucraina, sunt de notorietate. Culmea ridicolului, cam în același timp, figuram și pe o altă listă, una întocmită de anti-vacciniștii de la Activenews, la capitolul Cioclii Apocaliptici - Oamenii presei „independente, recte mituite de Guvern.

În privința poziționării mele față de genocidul din Ucraina, una deloc discretă, manifestată în scris, precum și în zeci de apariții televizate nu-s prea multe de spus. Ea a fost rezumată pe scurt, cel mai bine, chiar de un semnatar al unuia dintre texte din volumul cu pricina: Curea, pro-putinist? Păi, ăsta este direct anti-rus din fașă, pentru că așa l-a crescut și educat taică-său. Mă cunoștea de copil, fusese coleg cu tatăl meu.

A treia. A apărut zilele trecute și o are drept autoare pe o doamnă, Diana-Maria Brăgaru, care pretinde că ar fi jurnalistă. Ba chiar că ar fi trecut și pe la Evenimentul zilei. Așa o fi, eu nu am auzit de domnia sa. Pe lista asta, eu apar enumerat în categoria celor plătiți de George Soros prin intermediul USAID.

Lista este botezată a rușinii naționale, și se referă la progresiștii din România, adică, cei care: „Cu sau fără plată, aceste persoane au atentat la integritatea și sănătatea psihică a tuturor, promovând pe bani grei sau din prostie crasă, vaccinarea cu un ser experimental, crezurile și pe reprezentanții LGBTQ drept nouă aristocrație, ajutorarea bieților ucraineni și, nu în ultimul rând, au urmărit cu obstinență decredibilizarea Bisericii Ortodoxe Române și a moralei creștine.”

Nu, editorialul de astăzi nu este despre mine, despre ceea ce cred și afirm eu public. Nu este despre faptul că în Pandemie i-am îndemnat pe oameni către medici, nu către vracii doctori în tratamente cu coada-șoricelului, nici despre faptul că lângă noi o țară și un popor sunt victimele unui stat criminal. Nu este nici despre faptul că sunt un fervent Pupător de moaște. Nimic din toate astea, ci este vorba despre Proști. Despre proști și despre prostia crasă.

Dar cu proști nu este nevoie să se facă liste. Nu doar pentru că sunt mulți. Ar fi inutile, pentru că proștii se listează singuri, sunt la vedere. Ei înșiși nu se lasă, până când nu semnalează vehement că-s proști. Nu-și găsesc liniștea, decât în clipa în care se așază în vitrina luminată bine, ca să poată fi admirați.