Primul „breaking news” al noii ere mediatice de după 22 decembrie 1989

Fără îndoială, perioada 22 decembrie 1989 - 7 ianuarie 1990 a fost una „revoluționară” și pentru televiziune. Era una singură, TVRL, adică Televiziunea Română Liberă. Fusese prima „Revoluție live” de când exista televiziunea în lume.

„Caseta Ceaușeștilor”  - cum a făcut TVRL „rating de audiență” enorm?

Cei care au trăit Revoluția, își amintesc comunicatul citit la TVRL de către crainicul Petre Popescu. El a precizat că Tribunalul Militar Extraordinar i-a judecat și i-a condamnat pe Nicolae și Elena Ceaușescu la pedeapsa capitală și la confiscarea averii. Sentința rămăsese definitivă și a fost executată. Comunicatul se încheia cu faptul că „la închiderea programului”, vor fi difuzate imagini cu Nicolae și Elena Ceaușescu la proces și după execuție.

S-a pornit o luptă între Sergiu Nicolaescu și Ion Iliescu. Nicolaescu s-a ocupat de montarea casetei primite de la colonelul care a filmat procesul și execuția (mai puțin momentul drumului din sala de judecată - clubul ofițerilor din UM 01417 Târgoviște, comandate de lt.col. Andrei Kemenici până la zidul „corpului de gardă” unde s-a produs execuția de către „comando-ul” adus de la Boteni).

Ion Iliescu a refuzat inițial să dea caseta, iar Sergiu Nicolaescu a protestat, la telefon, sunând din studio-ul TVR, spunând că trebuie să se termine cu „incertitudinea și minciuna”. Practic, se considera că dacă imaginile cu moartea celor 2 ajungeau public, s-ar fi terminat cu „teroriștii” fideli lui Ceaușescu. Evident, acum la 36 ani de la acele momente, transpare ideea că teroriștii au fost parte a unei diversiuni puse la cale de grupul Iliescu. Cel puțin asta este ideea rechizitoriului Parchetului General, întors la Curtea de Apel București.

Secretul bine păstrat de Andreea Esca, dezvăluit de cifrele din acte. Problemele au început în timpul pandemiei

Secretele megastructurii vechi de 1.600 de ani, aflată la o oră de România, care a supraviețuit prăbușirii imperiilor

Imaginile pentru presa internațională

Un angajat al Morgii Spitalului Militar Central a susținut după 1989, într-un interviu, că la el, fiind de serviciu, a venit un TAB, comandat de un căpitan care i-a aruncat la picioare două „colete”, foi de cort care înfășurau 2 cadavre și i-a spus că erau „Ceaușeștii”. Omul a spus că el avea un cult profesional și că fără să deschidă „coletele”, înainte să le introducă în camerele frigorifice, a palpat coletele ca să vadă unde sunt „capul și picioarele”.

El a spus că aceste cadavre au fost aduse cumva în proces de putrefacție care nu putea să fie oprit de camerele frigorifice care cu greu ajungeau la „0 grade”, Cadavrele stătuseră în noaptea de 25/26 decembrie 1989 pe „Stadionul Steaua” din Ghencea („stadionul mic”), mărturiile vorbind despre ducerea într-un depozit sau depozitarea la adăpostul unei movile.

El susține că au venit cameramani să le fotografieze (cu aprobări, evident) pentru a le difuza internațional. Omul a susținut că Elena Ceaușescu nu avea jumătate de craniu, trebuind să acopere zona afectată de rafalele de AKM și mitraliera de pe TAB, cu păr. Cadavrul ei era mai bine conservat pentru că sângele se scursese din cap. Cadavrul lui era mai degradat pentru că paltonul căptușit cu blană de urs acționase ca o barieră și se îmbibase cu sângele din corp. Ori, sângele antrenase degradarea. Fața lui era tumefiată iar buzele umflate.

„Curiozitățile” celor ce i-au văzut pe Ceaușești înainte de 30 decembrie 1989, ziua înmormântării

Gelu Voican Voiculescu, însoțit de o femeie și un bărbat., își amintea omul de la Morga Spitalului Militar Central a venit cu sicrie, fără cruci. Pe sicriul lui Ceeaușescu a fost desenat cu o cretă, simbolul lui Marte pentru a fi identificat ulterior. S-a dorit să se vadă dacă Nicolae Ceaușescu a fost sau nu operat de prostată, așa cum susținea în anii 80 chiar și CIA. Cei prezenți acolo au văzut că nu existau urme de cicatrici și că singura afecțiune cunoscută și probată a lui Ceaușescu era diabetul pe care-l menținea sub control prin injecții cu insulină, ultimele două fiole administrându-le în dimineața de 25 decembrie 1989. Așadar, din 22 decembrie seara și până pe 25 decembrie dimineața. Ceaușescu a rezistat fără doza zilnică de insulină.

Mult mai târziu, în 1990, s-a difuzat înregistrarea procesului și a execuției. Prima dată, s-a omis scena legării celor doi care a fost difuzată separat.