Primăvara a venit, aşa că Raluca Arvat, vedeta ştirilor sportive de la Pro TV, şi-a scos bicicleta şi rolele din debara, gata să ia cu asalt aleile parcurilor din Bucureşti.

Aţi văzut-o vreodată tristă pe Raluca? Sau măcar dusă pe gânduri? Cu un zâmbet autentic care îi luminează toată faţa, ba trece şi ecranul, Raluca Arvat îşi cucereşte de ani buni telespectatorii. Deşi comunică imaginea unei optimiste incurabile, Raluca recunoaşte însă că mai are, ca tot omul, şi momentele ei de întunecare, numai că acestea trebuie să rămână numai ale ei.

„Nici unul dintre oamenii care se uită la televizor la ştirile din sport nu este obligat să fie supărat odată cu mine. Chiar dacă sunt supărată, încerc să mă adun şi, măcar pentru câteva minute, să nu mă gândesc la posibilele necazuri pe care le-aş avea... Şi da, sunt adepta filosofiei «fii optimist, zâmbeşte, aşa îţi atragi toate energiile pozitive ale universului de partea ta»”, spune vedeta. Nu ştim cum aranjează astrele în favoarea ei, cert e că pasienţele îi ies.

Cu bicicleta, prin parc

Acum chiar are motive serioase să zâmbească, mai ales că primăvara bate la uşă, iar bicicleta şi rolele o aşteaptă să fie scoase la plimbare, prin parc. E şi modul cel mai plăcut pentru ea de a evita sala de sport, fără ca acest lucru să cauzeze siluetei. Nuşi propune însă neapărat să fie „eco” şi să abordeze două roţi de bicicletă în loc de patru de maşină, mai ales când e vorba de străbătut distanţe lungi. Iar aventura îi place, dar cu măsură. E drept că cea mai frumoasă aventură ar fi cea a cunoaşterii, de oameni şi locuri noi. „Mi-ar plăcea să fiu un Magellan modern şi să fac înconjurul lumii cu bicicleta sau cu un vaporaş, chiar dacă nu mai trebuie să demonstrez că pământul e rotund.”

Dar cum bani de vaporaş nu a pus încă deoparte, se mulţumeşte cu cele două roţi şi cu bruma de piste pentru biciclişti, care au început să-şi facă loc, timid, prin Bucureşti.

„Mă bucur când oamenii mă opresc pe stradă”

„Îmi place la nebunie să merg cu bicicleta şi fac lucrul acesta de câte ori am ocazia, dar, sincer, nu aş putea să înlocuiesc maşina cu bicicleta, poate doar dacă aş avea mereu de străbătut distanţe mici. Mă şi gândesc cum ar fi să merg la Braşov, la mama acasă, cu bicicleta. Când am timp la dispoziţie şi vreau să iau o gură de aer liber, bicicleta este binevenită. Prefer o plimbare prin parc, cu role sau fără, cu bicicleta sau fără, decât o oră la sala de sport.”

Aşadar, aşteptaţi-vă să daţi nas în nas cu Raluca pe două roţi, prin Herăstrău de exemplu. Iar dacă simţiţi nevoia să-i adresaţi câteva cuvinte, nu vă abţineţi. „Mă bucur când oamenii mă opresc pe stradă şi îmi spun că le place ceea ce fac, simt că munca mea e apreciată, dar, la fel de mult, le mulţumesc şi celor cărora nu le place ceea ce fac”.

Raluca, la furat

Vedeta se numără printre norocoşii care au oricând ocazia unui weekend la Braşov, locul unde s-a născut şi unde o aşteaptă familia ei. „Merg acasă de câte ori am ocazia, pentru că Braşovul rămâne oraşul meu de suflet, acolo e familia mea, acolo sunt o parte dintre prietenii mei. Am păstrat legătura cu prietenii din adolescenţă, chiar dacă mulţi dintre ei nu mai locuiesc în Braşov”, povesteşte Raluca despre locul care îi trezeşte de fiecare dată nostalgii.

„Eram un fel de Nică din «Amintiri din copilărie» când eram mică, şi asta pentru că nu mă puteam lecui de furat fructe de la vecini. Chiar dacă bunicii mei aveau în curte cel mai mare vişin, mereu vişinele din pomul vecinului erau mai bune. La fel ca şi zmeura, merele, perele, totul era mai tentant în grădina vecinului”, povesteşte Raluca despre perioada în care abia dacă împlinise 10 anişori.

Viaţa în pom

„Locul meu preferat era în pomii vecinilor, unde stăteam ore în şir, de fapt stăteam acolo până mă găseau vecinii, mă alergau, mă bombăneau, apoi mă spuneau bunicilor. Îmi amintesc că, odată, prinsă-n fapt, m-am cocoţat într-un copac şi nu m-am mai dat jos de acolo ore în şir de frică. Vecinul stătea şi mă aştepta cu o nuieluşă la rădăcina pomului”.

Nu numai fructele îi făceau cu ochiul Ralucăi, ci şi florile. Mai ales liliacul, pe care micuţa Raluca îl culegea cu grijă în timpul expediţiilor prin curţile învecinate, apoi îl dăruia ori bunicilor, ori mamei, ori vreunei megieşe, ca s-o împace după ce i-a furat fructele din curte.

INTERVIU RAPID

EVZ TV: Mai ai probleme cu pisicuţele din cartierul tău? Îţi mai zgârie vop - seaua maşinii sau le-ai trimis colet în China, să le prepare cineva? Raluca: Pisicuţele de la bloc sunt din ce în ce mai multe, dar în acelaşi timp şi mult mai civilizate faţă de acum câţiva ani. Mai precis, nu se mai urcă pe maşină să o zgârie...

Îţi place să găteşti, devii din când în când „femeie la cratiţă”? Când am vreme, ceea ce nu se întâmplă foarte des, mai fac una-alta, dar nu chestii complicate sau a căror preparare să dureze prea mult. Îmi plac foarte mult ciorbele (le şi prepar). De asemenea, ador spanacul cu lapte, care se pregăteşte foarte repede şi e şi foarte gustos.

Faci piaţa? Nu prea apuc să merg în piaţă, pentru că nu am niciuna aproape de casă, aşa că zic „Trăiască aprozarul”, unde mă cunosc cu toată lumea, pentru că îmi fac cumpărăturile de-acolo de ani buni şi, în plus, mai comentăm împreună meciurile de fotbal.

Te vezi măritată, eventual mămică? Sunt o femeie fericită alături de Bogdan. Detaliile despre tabloul viitorului vor veni la momentul potrivit.

De ce te temi? De răutatea şi de indiferenţa celor din jur. Ce mai citeşti? Cartea pe care o citesc acum e „Crăciunul lui Poirot”, de Agatha Christie. Este una dintre cărţile care mi-au scăpat. E superfaină! Mie îmi plac, în general, cărţile poliţiste, dar mai ales cele ale Agathei Christie, chiar dacă sunt clasice, fără arme şi tehnici moderne în dotarea detectivului...

La televizor te uiţi? Ce emisiuni urmăreşti? Să o luăm pe rând. Îmi place foarte mult Champions League Magazine, care e sâmbătă la Pro TV, dar nu pentru că este la Pro TV, ci pentru că e o emisiune foarte bine făcută. De asemenea, mă uit cu mare plăcere la documentarele de pe History Channel şi la cele de pe Travel and Living. La filme bune şi la desene animate, atunci când îi prind pe Tom şi Jerry.