ANII ’60

Strungarul Cireşică şi brigada de agitaţie

1960(…) Biografia brigăzii artistice se împleteşte cu biografia secţiei şi chiar cu biografia unor oameni care lucrează în hala uriaşă a motoarelor. Dacă cineva ar scrie un roman despre viaţa secţiei, nu va trebui să uite brigada artistică. (…) Cireşică Ilie, Oprea Lică şi alţii lucrau uneori de mântuială, dădeau rebuturi multe, aveau abateri de la disciplina de producţie. Brigada a intervenit. Cireşică s-a supărat pe brigadă şi era cât p-aci… s-o dea în judecată. Apoi, când programul brigăzii a fost radiodifuzat, acelaşi Cireşică s-a dus la radiodifuziune să ceară „socoteală“. Azi, Cireşică Ilie lucrează mai îngrijit şi este mai disciplinat în producţie. Dacă cineva ar scrie biografia strungarului Cireşică, n-ar trebui deci să uite brigada artistică… („Scânteia“, vineri, 8 ianuarie)

ANII ’70

Nume grele la Varietăţi

1970(…) Sâmbătă seară, în sala din strada Nuferilor, o echipă de tineri realizatori (…), nu fără girul unui tele-profesionist experimentat, Tudor Vornicu, s-a străduit să ofere un spectacol, să-i zicem, model, reuşind un important pas spre găsirea încă incertei formule ideale a varietăţilor. (…) Echipa de care vorbeam s-a adresat, în materie de umor (…), lui Caragiale, schiţele „Justiţie“ şi „Justiţia română“ fiind excelent interpretate de Mihai Fotino, Draga Olteanu, Coca Andronescu, Valentin Plătăreanu şi studentul Al. Tocilescu, adăugând un monolog izbutit de Dan Mihăiescu şi Grigore Pop, partitură generoasă pentru Toma Caragiu. (…) Dintre profesioniştii cântecului, am reţinut apariţia de frumoasă ţinută a compozitorului Florin Bogardo, apreciabil interpret al propriilor sale piese, ca şi prezenţa Andei Călugăreanu… („Informaţia Bucureştiului“, luni, 9 februarie)

ANII ’80

Vladimir Găitan, la ora primului bilanţ

1980- Vladimir Găitan, pentru că faci parte dintre acei actori silenţioşi, modeşti, liniştiţi, care nu fac zarvă în jurul muncii lor, nimeni nu prea ştie cum au trecut zece ani de când ai debutat. Oricum, ei au trecut şi-ţi propun să vedem împreună cum. (…)

– În primul rând, un debut important pentru mine, în „Reconstituirea“, continuare bună în „Căldura“, apoi „Aşteptarea“, „Puterea şi Adevărul“, „Întoarcerea lui Magellan“, „Accident“, „Pe aici nu se trece“, „Din nou împreună“ etc., până la 25 – atâtea roluri am jucat în aceşti zece ani. Mult, puţin, oricum se poate trage o linie, se pot socoti plusurile şi minusurile, deci se vede bine şi ce-ţi reproşezi şi n-ai mai face, şi ce poţi face mai departe… („Cinema“ nr. 1, ianuarie)