Să uităm puţin de tătarii năvălitori de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Sunt timpuri prea îndepărtată pentru vreo ranchiună istorică. Dar strămoşii tătarilor de astăzi, din România, au ajuns prima oară la gura de vărsare a Dunării la mijlocul secolului al XIII-lea la apogeul Hoardei de Aur. Mai exact în 1241, sub conducerea lui Kadan, când tătarii au traversat Dunărea, cucerind şi jefuind regiunea. Probabil că regiunea nu a fost sub controlul direct al Hoardei, ci mai degrabă al unui vasal al hanului din Bahciîsarai. Se cunoaşte, din sursele arabe, că la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea descendenţii Hoardei Nogai s-au stabilit în Isaccea. Despre Sari Saltuk Baba, dervişul trimis cu misiunea de a răspândi religia islamică, se spune că ar fi descălecat în Dobrogea în 1262. Dobrogea era pe atunci un teritoriu al nimănui, aproape nepopulat, stăpânit la sud de Imperiul Bizantin, dar ocupat la nord de Hoarda de Aur.


Un alt explorator arab, Ibn Battuta, care a călătorit în zonă în 1330-1331, scrie despre Baba Saltuk, actualul Babadag, ca fiind cel mai sudic oraş al tătarilor. Dar Hoarda de Aur a început să îşi piardă influenţa după războaiele din 1352-1359 iar la acea vreme un lider militar tătar, Demetrius, este citat ca apărând oraşele de la gura de vărsare a Dunării.

Tătarii cârâm, migranţi din Bugeac

Spre sfârşitul secolului al XVI-lea în jur de 30.000 de tătari nogai, diferiţi de cei crimeeni, au fost aduşi în Dobrogea din Bugeac.Tătarii crimeeni, cei cărora azi li se spune “tătari cârâm”, au fost aduşi în Dobrogea de otomani după creşterea puterii Rusiei şi ulterior a anexării Crimeei în 1783. Totuşi, după independenţa României din 1877-1878, între 80.000 şi 100.000 de tătari crimeeni s-au mutat în Anatolia, o migraţie ce a continuat şi după aceea. Prin urmare, ponderea tătarilor din Dobrogea de Nord a scăzut de la 21% în 1880 la 5,6% în 1912. În 2002 aceştia formau 2,4% din populaţie.

Tătarii Nogai mănâncă frecvent carne de cal

Tătarii nogai – nohai în transcriere fonetică – nu sunt enumeraţi separat în recensămintele României. Majoritatea au emigrat în Turcia, pe timpul comuniştilor, dar se estimează că încă mai trăiesc câteva mii de tătari nogai în Dobrogea, în special în oraşele Mihail Kogălniceanu şi Medgidia şi în satele Lumina şi Cobadin. Ei spre deosebire de tătarii cârâm sunt consumatori de carne de cal, după cum a arătat EVZ aici.

 

Citește și: