Andrei Postelnicu:"Declinul sportului de performanţă indică lipsa de participare în sport înainte de atingerea performanţei".
Mesajul că sportul românesc de performanţă nu mai e ce-a fost nu e o noutate de care să ne amintim când gimnastele câştigă doar bronzul la Beijing. Declinul sportului de performanţă indică însă lipsa de participare în sport înainte de atingerea performanţei. Dincolo de mândria naţională rănită de absenţa medaliilor, întrebarea mai importantă este cât de activi sunt românii în general, iar aceasta este o problemă socială şi economică pe care nu ne putem permite să o neglijăm.
Încă nu ştim cât de sănătoasă este întreaga populaţie a României, iar datele despre incidenţa obezităţii sunt împărţite: un studiu spune că am avea 8 milioane de oameni care se luptă cu kilogramele, între care 4,6 milioane ar fi obezi, altul spune că ar fi vorba de sub 2 milioane de obezi - mai puţin decât în marea parte a Uniunii Europene.
Putem însă folosi un alt mod de evaluare: România este din ce în ce mai integrată în economia mondială. Nu suntem singurii care aspiră la standardul de viaţă al lumii „civilizate“. Este deci de aşteptat să ne lovim şi noi de problemele pe care alţii le întâmpină în privinţa obezităţii şi a consecinţelor ei. Iar datele statistice de prin alte părţi nu sunt deloc încurajatoare: Marea Britanie are cei mai mulţi copii obezi din Europa, adică trei din cinci, în timp ce 15 la sută din copiii chinezi sunt supraponderali; 27 de milioane de japonezi suferă sau riscă să sufere de boli legate de obezitate. Peste toţi, Statele Unite tronează: nici un stat american nu are o rată a obezităţii sub 15 la sută din populaţie, iar câteva ating 30 la sută - adică unul din trei oameni este obez.
Dovezile stilului de viaţă nesănătos al României se văd cu ochiul liber, începând cu fumatul în majoritatea cafenelelor sau restaurantelor şi terminând cu un mod de viaţă în care sportul are prea puţin loc, românii sunt captivi unei bunăstări prost înţelease, a unui mod de viaţă aşa-zis modern, dar cu consecinţe negative pe termen lung. Ba mai mult, există o percepţie greşită a tot ceea ce înseamnă regim de viaţă sănătos - coperţile revistelor de modă tind să promoveze slăbirea prin diverse forme de înfometare, motivată mai mult de vanitate decât de îmbunătăţirea condiţiei fizice. Noţiunea de condiţie fizică a căpătat în multe cazuri statut de „fiţă“ prin utilizarea englezismului fitness. Chiar şi atunci, este adeseori în infernul unui cotidian în care nu e loc decât de goana după bani sau simpla supravieţuire.
Sedentarismul şi bolile care-l urmează nu sunt doar nişte subiecte ce fac vânzarea revistelor mondene. Cât de tare vor afecta economia României în următorul deceniu, nimeni nu pare să-şi pună serios problema. Cel mai recent număr din revista Foreign Policy menţionează că în India efectele obezităţii se traduc în 200 de miliarde de dolari în costuri. Alte guverne, precum cel japonez sau chinez, se confruntă cu aceeaşi situaţie, dar reacţia lor a fost diferită şi mult mai rapidă - milioane de dolari au fost investite în combaterea aşa-zisei epidemii de obezitate.
În contextul unei populaţii care deja scade, pericolul ca mulţi dintre cei „rămaşi“ să fie bolnavi cronic datorită unei boli care poate fi prevenită este un semnal de alarmă tras de factori asemănători cu motivul penuriei de medalii olimpice. Efectul său este însă mai grav decât ştirbirea orgoliului naţional.
Recomandările noastre
