Desi Internele au profesionisti in domeniu, cazurile delicate sunt "rezolvate" de politistii de cartier.

Pentru prima data in istorie, Internele se pot lauda cu o echipa de negociatori. Povestea acesteia incepe in ianuarie 2003, cand Germania trimite trei ofiteri specializati cu scopul de a-i pregati pe omologii romani. In limbaj oficial, au loc mai multe cursuri „pentru imbunatatirea modului de organizare, de imbunatatire a profilului fizic al candidatului si de adaptare a logisticii la nivelul Uniunii Europene”. In acelasi an, prin ordinul direct al ministrului de interne, ia nastere Grupul Special de Protectie si Interventie „Acvila” al Ministerului Administratiei si Internelor (GSPI).

Un grup din care fac parte peste 100 de persoane, mai bine de 60 fiind luptatori antrenati pentru situatii critice: luari de ostatici, atentate teroriste, anihilarea unor mari retele de traficanti de droguri. Cu alte cuvinte, infractiuni conexe terorismului si crimei organizate. Tot atunci aparea pentru prima data si imaginea unui personaj pe care romanii il mai vazusera doar in filmele de actiune americane: negociatorul.

„La ei” si „la noi”

In scenariile „capitaliste”, de peste Ocean, negociatorul este un baiat de treaba care, dupa ce negociaza la sange cu cativa arabi netrebnici (si, de preferinta, ii si rade de pe fata pamantului) se duce acasa la nevasta si copii, da gata cateva beri si adoarme chinuit de probleme si dileme, dar cu sentimentul clar ca a salvat lumea. La „Acvila” gasesti cativa baieti preocupati mai degraba de teorie, de probleme de logistica si fonduri, si mai putin tentati sa explice cum au crapat ei capul nu-stiu-carui raufacator. „Diferenta o dau pregatirea si nivelul de logistica. In Romania, inca se mai crede ca „trupe specializate” si „trupe speciale” este acelasi lucru”, deschide abrupt disertatia Mihai Valeriu, directorul „Acvila”.

„Negociaza seful de politie”

Problema este lamurita inca din primele fraze: in Romania nu a existat pana acum vreo „negociere adevarata”. Explicatia pentru acest fapt nu contine vreo filosofie ascunsa, ci doar un fapt banal: „La noi, daca e vreunul care se gandeste sa sara de pe o cladire, primul care se duce sa vorbeasca cu el e seful sectiei de politie. Fiecare crede ca se pricepe. In fond, ce e asa greu? Trebuie doar sa vorbesti cu un om...”, explica Valeriu. In echipa de negociatori de la „Acvila”, regulile sunt extrem de stricte. Se lucreaza in echipe de cate doi oameni, iar tura de serviciu este de 12 ore. In spatele celor doi se afla o intreaga armata de oameni cu castile pe urechi, psihiatri, psihologi, precum si echipa de interventie. Romanii incearca astfel sa se apropie cat mai mult de profesionistii din intreaga lume, stabilindu-si criterii complexe. Ultimul exemplu care functioneaza ca standard de lucru: o negociere din Orientul Mijlociu, care s-a intins pe mai bine de sase luni.

Viitorul negociator trece prin zeci de teste, de la alpinism la psihologie

Negociatorul nu este un psiholog. Pentru a ajunge in „Acvila”, acesta a facut, mai intai, pregatire multispecializata: alpinism, scufundari, parasutism etc., in cadrul unor cursuri speciale organizate de Ministerul Apararii Nationale. Apoi a trecut printr-o serie de teste medicale complexe - similare celor la care sunt supusi aviatorii. Abia atunci viitorul negociator a intrat in testele propriu-zise: psihologic, psihiatric sau de pregatire fizica.

„Nu vrem psihologi, ci luptatori. Negociatorul trebuie sa cunoasca tacticile de lupta, sa stie sa colecteze informatia corect si rapid si sa sustina echipa de interventie din spatele sau”, spune Mihai Valeriu.

Cu toata aceasta pregatire specifica, negociatorul nu este chiar cea mai cautata persoana de catre politisti. Situatia este cu atat mai paradoxala cu cat numai statisticile privind cazurile de sinucidere din ultimii ani sunt extrem de alarmante.

Potrivit acestora, aproximativ 3.000 de romani isi pun capat zilelor, in fiecare an. „Spre exemplu, in 2005 -  ca sa citam cel mai recent bilant - au fost inregistrate 2.913 cazuri, adica tot atat de multe victime cate au generat accidentele rutiere”, ne-au declarat surse din cadrul Institutului de Medicina Legala.

ANTRENAMENTE

Lupte cu caini si „caderea in gol”

Antrenamentele fizice prin care trebuie sa treaca negociatorii sunt grupate pe mai multe categorii. Proba de curaj, de exemplu, cuprinde un episod in care unul dintre membrii echipei este echipat intr-un costum de sporire a agresivitatii cainilor si bagat intr-o camera plina cu fotografii, unele notate cu „S”, altele cu „T”.

Din momentul intrarii, asupra sa sunt asmutiti, timp de 30 de secunde, doi caini extrem de violenti. La iesire, politistul este pus in fata unui album in care sunt asezate, in ordine aleatorie, toate fotografiile dinauntru. Trebuie sa le identifice pe cele notate cu „S”.

O alta proba, denumita „Aruncarea in gol”, presupune desemnarea unei persoane care sa coboare intr-un spatiu ale carui dimensiuni nu le cunoaste. „Ganditi-va la o camera in care se intra printr-o gaura in acoperis. Singura lumina este un proiector atintit de jos in sus asupra intrarii, iar locul este plin de fum. Cel care se arunca nu are de unde sa stie ce e inauntru, daca e vorba despre o cadere de un metru ori de cativa zeci de metri sau pe ce o sa aterizeze”, povesteste directorul „Acvila”, Mihai Valeriu.