Pleșu, ironii acide la adresa lui Tăriceanu: "Primul bărbat de stat din istoria omenirii care n-are nevoie de stat ca să fie șef”

Scriitorul Andrei Pleșu a ironizat declarațiile lui Calin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului, privind importanța Parlamentului în viața unei națiuni.

Nu e genul discret, la locul lui gata să se achite, fără ostentaţie, de obligaţiile curente. Nu. Dl Tăriceanu iese la bătaie, face ordine, gîndeşte planetar, dă de pămînt cu duşmanul”, a scris Pleșu în adevarul.ro.

„Miercurea trecută, a ţinut un discurs epocal, în deschiderea unei şedinţe solemne a Parlamentului. Ei bine, a spus lucruri de neimaginat şi de neuitat. Imposibil să te faci că plouă. Să vrei şi tot nu poţi! Esenţa a fost următoarea: Parlamentul e mintea şi inima naţiunii. Chiar dacă teritoriul, poporul şi armata unei ţări dispar, naţiunea rămîne vie, cîtă vreme supravieţuieşte Parlamentul! Lumea crede, în general, că există texte greu de explicat, texte a căror înţelegere obligă la mari şi subtile eforturi hermeneutice, după cum există şi texte simple, cu sens evident, care n-au nevoie de lămuriri. Retorica dlui Tăriceanu ne oferă prilejul unei (paradoxale) revelaţii: există şi texte simplisime în aparenţă, care sînt însă greu de înţeles şi aproape imposibil de explicat", a adăugat scriitorul. 

„E fatal să ai dificultăţi cînd te lupţi cu o pagină din Hegel, dar nu te aştepţi să rămîi în ceaţă dinaintea unei fraze care, în sine, n-are nimic obscur. Ce vrea, de fapt, să spună dl Tăriceanu, cu lăudabila intenţie de a lăuda Parlamentul, într-un moment aniversar? Vrea să spună ceva grandios! Şi constată că folosirea gradelor de comparaţie obişnuite nu-l ajută. La îndemînă ar fi fost superlativul absolut: Parlamentul e o instituţie foarte bună. E ceva, dar e cam palid. Într-o democraţie, există multe instituţii foarte bune. Trebuie riscat un superlativ relativ: Parlamentul e cea mai bună instituţie a unui stat. E cam tare, dacă ne gîndim că, pe lîngă puterea legislativă, mai există şi puterea executivă, şi cea judecătorească. Dar dlui Tăriceanu şi asta i se pare prea puţin. Dacă vrei s-o faci lată, nu rămîne decît soluţia excepţionalismului radical: Parlamentul e o instituţie unică! E singura instituţie necesară: „inima şi mintea” naţiunii. Restul sînt viscere şi mădulare... Cum îţi dai seama că o instituţie e unică? Simplu: te întrebi dacă ea ar continua să existe, chiar cînd toate celelalte ar dispărea. Or chiar asta s-ar întîmpla, crede dl Tăriceanu, dacă ar dispărea teritoriul ţării, populaţia ei şi armata ei. Ar rămîne, ţanţoş, în mijlocul pustiului, Parlamentul", a mai adăugat Andrei Pleșu.

Singura fotografie cu Sfinxul din Bucegi în 1896. Avea mustață și plete. Transformări uimitoare

Netflix, încă o lovitură cu un nou film. Ingredientele succesului: Dragoste, supraviețuire și o crimă misterioasă

Pleșu s-a arătat incapabil să înțeleagă cu adevărat discursul lui Tăriceanu.

„Mă declar incapabil să înţeleg cu adevărat, discursul, la prima vedere elementar, ţinut de dl Tăriceanu miercurea trecută, în Parlament. Poate a fost o foarte subtilă metaforă... Sau poate trebuie să renunţăm la sclifoseli logice şi analize de subtext şi să privim realitatea în faţă: dl Tăriceanu vrea să spună, de fapt, că orice-ar fi, orice catastrofă ar veni peste noi, oricît de cruntă ne-ar fi soarta, Parlamentul (de-acum?) nu va pieri! Şi nici preşedintele lui! De-aici nu se pleacă! – strigă, într-un glas, aleşii noştri. Încet-încet, ei se transformă, deja, în statui. Iar în fruntea lor, călare pe orice situaţie, va dăinui Călin Popescu Tăriceanu, primul bărbat de stat din istoria omenirii care n-are nevoie de stat ca să fie şef. Dispare ţara? Dispare poporul? Nu-i nimic", spune ironic Andrei Pleșu.