Dincolo de argumentele improvizate si nu tocmai convingatoare, suspendarea lui Traian Basescu a fost un exercitiu eminamente politic.
Dar nu in sensul politicii deschise, orientate catre cetatean si rezolvarea problemelor generale, ci al politicii intunecoase, a intrigilor si intelegerilor de culise pentru asigurarea privilegiilor private.
Cui foloseste aceasta situatie? In nici un caz romanilor obisnuiti. Nu ei vor profita de „noua ordine” politica, nici de consecintele ei economice sau juridice. Si nici politicii romanesti nu ii va merge mai bine, caci nu programele sau ideologiile, ci afectele si interesele de clan au prevalat.
Joi, 19 aprilie, in timpul sedintei Camerelor reunite, populistii si socialistii romani schimbau complice semne in fata camerelor de luat vederi, intr-un fel de armonie doctrinara fara frontiere. Trei zile mai tarziu, duminica seara, in studioul electoral organizat de unul dintre canalele de televiziune franceze se comentau rezultatele primului tur al alegerilor prezidentiale.
La un moment dat, se aflau alaturi Marine Le Pen, fiica si sefa de campanie a lui Jean Marie Le Pen, liderul populist francez si Jean-Francois Cope, ministru si apropiat a lui Nicolas Sarkozy. Nici o clipa privirile celor doi nu s-au intalnit, iar liderul neo-gaullistilor francezi parea evident jenat de aceasta alaturare intamplatoare, desi campania lui Sarkozy a preluat multe dintre temele lui lepeniste.
Alta lume, alte comportamente, alte rezultate. Aici, in Est, Romania a intrat insa in faza acuta a unei boli ce ii poate deveni fatala. Fracturata in doua campuri politice artificiale, cu o democratie fragila si un sistem institutional blocat, Romania nu mai poate trai: doar supravietuieste.
Prins de suflul exploziei politice pe care partidele au pregatit-o minutios cu ajutorul unor artificieri straini, Traian Basescu a iesit nu doar suspendat din aceasta afacere, ci de-a dreptul depasit de evenimente. Nu a fost invins de adversari, ci de sine insusi. Cand a cedat in fata intoxicarii privind interzicerea candidaturii sale la alegerile prezidentiale anticipate, Basescu, presedintele-luptator, Cavalerul fara de Prihana, a devenit un politician din multime.
Poate ca pe termen scurt indecizia sa va parea unora rezonabila, dar pe termen mediu sau lung atat autorul, cat si aliatii sai naturali, PD si PLD, vor avea de suferit. Caci PSD a obtinut efectul scontat. Dupa renuntarea la alegerile anticipate, lupta politica se relanseaza, iar finalul ramane deschis.
Pentru PD, mai mult decat pentru PLD, situatia devine dramatica. Solutia PSD pentru a contracara PD nu a fost confruntare directa, ci atacarea si izolarea lui Traian Basescu. Ramas fara erou, doar cu un presedinte suspendat pe care trebuie sa il mai si ajute, PD se afla in fata examenului de maturitate.
Privit fara patima, votul de suspendare nu apare nici ca victoria mult trambitata a democratiei, nici ca o lovitura de stat, ci ca semn al esecului politicii postcomuniste. Si pentru ce toate acestea? In Dreptul roman exista un principiu dupa care autorul unei crime este cel caruia ii aduce cel mai mare profit: Is fecit cui prodest.
Recomandările noastre
