Vineri si sambata, cu "Balul", a doua premiera a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Capitala Culturala Europeana, tanarul regizor Radu Alexandru Nica a urcat pe scena Romania ultimilor 80 de ani, intr-un spectacol fara cuvinte, doar prin muzica, dans si imagini.
Pentru acest proiect ambitios, a avut ajutorul criticului de teatru Mihaela Michailov la adaptarea scenariului dupa o idee a "Theatre du Compagnol", din Franta. Evenimentele politice se desfasoara intr-un fel de petrecere tragicomica.
"E un spectacol de critica sociala, care arata decaderea unei lumi, prin acest spatiu, de la anii ‘20, cand oamenii se curteaza politicosi, pana la anii ‘80, cand barul devine punct de desfacere a alimentelor", comenteaza regizorul.
Cu vitalitate si expresivitate, actorii tineri cu care lucreaza Nica tin publicul conectat la scena in cele doua ore de miscare continua. Astfel, ei apar in toata splendoarea anilor ‘20, cand, relaxati si subtili, flirteaza si experimenteaza, dar si in mizeria anilor ‘80, la matinalele cozi la lapte.
Succesele doctrinelor de dreapta intra in cadru cand, la o nunta din anii ‘30, mireasa (Ofelia Popii) e abuzata in timp ce petrecaretii studiaza "Mein Kampf", a lui Hitler.
Excesele politice care au frant in mod repetat oamenii secolului trecut, ceaiurile dansante, avortul ilegal in epoca decretului, senzatia de eliberare prin muzica in anii ‘60 si ‘70, toate se misca pe sub ochii spectatorilor la fel de convingator.
Chelnerul, care aduna relicvele, adica o carte, doua carje, stema rupta in ‘89, ramane martorul acestei istorii dintr-un bar unde publicul si actorii participa la fel, desi din posturi diferite.
Recomandările noastre
