Intr-un moment al tuturor experientelor, in care artistul nu ezita sa-si marturiseasca scepticismul, impins uneori pana la denunt, Ioana Batranu are imensul curaj de a afirma contrariul.
Ramanand credincioasa genurilor consacrate, ea incearca sa repuna in discutie tocmai vitalitatea picturii. Orice dezbatere de natura estetica nu poate fi purtata, in ceea ce o priveste, fara a-i accepta situarea in campul artei asa cum ea insasi o propune.
Indiferent de ce se face acum in lume sau chiar sub privirile noastre, pictura, conceputa ca atare si asumata fara prejudecati, trebuie privita strictamente ca „pictura”. Iar faptul ca ea se afirma astfel, in afara oricaror strategii si in absenta tuturor falselor pudori, nu implica, in sine, niciun coeficient de risc.
Valoarea sau esecul, performanta ori gesticulatia goala nu sunt nici garantate si nici excluse prin simpla optiune pentru unul sau pentru altul dintre genuri. Ceea ce conteaza, in ultima instanta, nu sunt nici mijloacele, nici tehnicile, nici materialele si nici perspectiva in care ele sunt valorificate, ci finalitatea lor, forma identificata la capatul drumului.
Oricat ar fi de fascinante mijloacele electronice si oricat de puternica dorinta de a le manipula, in absolut ele nu au o importanta mai mare decat, sa zicem, carbunele, penelul sau dalta. Si sunt la fel de expuse caderii in derizoriu ca si acelea care par, prin simplitatea lor, deja condamnate la banalitate.
Tocmai acest curaj de a contrazice orizontul de asteptare al unui moment estetic marcat de scepticism, de vointa polemica si de tentatia iesirii din conventie este prima dominanta a picturii Ioanei Batranu.
Acum, cand artistul coboara in strada, gesticuleaza efemer si construieste provizoriu, cand respinge muzeul, dispretuieste tranzactia economica si negotul cu eternitatea, Ioana Batranu ramane in galerie, viseaza romantic, zideste cu sentimentul eternitatii si adulmeca vecinatatea marilor maestri. Ea are inca nostalgia naturii, se incranceneaza in proximitatea materiei grele, jubileaza in fata luminii, se lupta cu lumea deja constituita si freamata mistic in nesfarsitul joc al transparentelor.