Andrei “DAN" Brezianu, Mihai “B.M.H." Botez, Eugen “UDREA" Uricaru sau Mircea “DORIN" Iorgulescu şi-au folosit talentele literare, inspiraţia intelectuală şi capacităţile de disimulare pentru a rotunji istoria dramatică a disidenţei lui Dorin Tudoran. Urmele lor, conspirate sau “în clar", apar în dosarul de urmărire informativă al disidentului, alintat de Securitate “Tudorache".

Editura “Polirom" lansează joi volumul “Eu, fiul lor", o selecţie de documente din dosarul de urmărire informativă al lui Dorin Tudoran, deschis de Securitate în 1976 şi parţial închis în 1985, odată cu emigrarea poetului.

În cele cinci sute de pagini care detaliază traseul unuia dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anticomunişti, alintat “Tudorache" de pionii represiunii ceauşiste, sunt de găsit treizeci şi patru de turnători. Cine sunt oamenii deveniţi neoameni? "Prieteni apropiaţi, duşmani, cunoştinţe, persoane de care habar nu aveam, colegi, oameni de toate felurile", susţine Dorin Tudoran.

Şase persoane au fost deconspirate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), iar a şaptea semnează în clar notele informative. Numele lor: Andrei Brezianu, Eugen Uricaru, Mircea Iorgulescu, Dan Zamfirescu, Alexandru Paleologu, Alexandru Raicu şi Mihai Botez.

Talentatul domn Uricaru

Carierele de turnători ale unora dintre sursele deconspirate în dosarul lui Tudoran sunt doar reconfirmate acum. "Udrea", alias Eugen Uricaru, preşedintele Uniunii Scriitorilor între 2000 şi 2005, făcea carieră publică acum cinci ani, în dosarul de Securitate al Doinei Cornea.

“Nu am semnat niciodată nici un angajament de informator, nu am dat note informative. Înainte de 1989, am fost urmărit de Securitate, într-un dosar cu nume de cod Udrea. Am văzut acest dosar, dar n-am avut curiozitatea să-l citesc în profunzime, pentru că m-am gandit că trebuie să privim înainte, nu înapoi", susţinea la vremea respectivă Eugen Uricaru, într-un interviu pentru Revista 22. În dosarul lui Tudoran, “Udrea" îi livrează informaţii ofiţerului Eugen Velea, şef serviciu în cadrul Securităţii Cluj şi unul dintre personajele implicate în urmărirea Doinei Cornea.

• Într-o notă din iunie 1983, sursa “Udrea" susţine că “o schimbare de atitudine tactică faţă de Dorin Tudoran din partea organelor competente l-ar putea determina pe acesta să tempereze agresivităţile ostile ale cercurilor din străinătate care-i dau credit necunoscând situaţia reală". La sfârşitul raportului, ofiţerul Velea notează: “I s-a indicat sursei să-l contacteze pe Tudoran când se va deplasa în capitală sub pretextul că-i înmânează Almanahul literar. Va căuta să-l studieze în profunzime cu privire la substratul poziţiei sale contestatare. În cazul că Udrea se va deplasa la Bucureşti ne va comunica pentru ca să-l putem verifica".

Celălalt Dorin

Despre informatorul "Dorin", alias Mircea Iorgulescu, criticul literar cu funcţii de conducere la Europa Liberă (1996-1999) şi Radio France International (2006-2008), presa centrală a scris în urmă cu doar câteva luni. În martie, când CNSAS trimitea în instanţă documente care probau turnătoriile sale, Iorgulescu susţinea pentru "Adevărul" că nu a colaborat niciodată cu ofiţerii Securităţii. Notele din dosarul de urmărire al lui Dorin Tudoran consfinţesc definitiv relaţia criticului literar cu cel puţin un ofiţer al instituţiei represive, Vasile Măieran. CV-ul pe scurt al acestuia? Şef serviciu în cadrul Securităţii Bucureşti la sfârşitul anilor ’70, trecut ulterior la Informaţii Externe, astăzi general SIE în rezervă.

• Într-un plan de măsuri din martie 1983 semnat de generalul Iulian Vlad, Securitatea îşi propune să-l izoleze definitiv pe Tudoran, pentru a înlătura pericolul coagulării unei grupări disidente în jurul său. Informatorului “Dorin" îi este rezervat un rol fundamental. “Prin sursele informative Neagoe, Dorin, Dan şi o serie de legături oficiale cum ar fi Dumitru Radu Popescu, Valeriu Rîpeanu, Fănuş Neagu se vor acredita în masa scriitorilor idei din care să rezulte incorectitudinea procedeelor folosite de Tudorache", indica planul Securităţii.

Gruparea proletcultistă

"Neagoe" şi "Mircea Pop", alias Dan Zamfirescu şi Alexandru Raicu, sunt printre cei mai prolifici şi virulenţi delatori din reţeaua construită de securişti în jurul lui Dorin Tudoran. Istoria infamă e explicabilă în cazul lor, fie şi pentru faptul că ambii sunt asociaţi curentului proletcultist care glorifica activitatea PCR în ultimul deceniu al dictaturii ceauşiste. Raicu a decedat în 1991, Zamfirescu îşi continuă nestingherit cariera de teolog şi bizantolog.

• În februarie 1978, “Săptămâna" lui Eugen Barbu publica două articole denigratoare la adresa rebelului Dorin Tudoran. La scurt timp, poetul răspundea în paginile revistei “Luceafărul". Informatorul “Neagoe" informa la scurt timp organele Securităţii: "Am căutat să-i temperez lui Tudoran zelul misionar în numele unei justiţii cam nebuloase, pe care crede că o serveşte". Peste ani, în ianuarie 1985, când “zelul misionar" îl transformase deja pe Tudoran într-un adversar al regimului, “Neagoe" revenea: “Tudoran este în parte un caz clinic, de nervi zdruncinaţi, dar şi un caz nu tocmai abil tratat".
• Iată şi o notă a informatorului “Mircea Pop", din martie 1982: “Pe volumul Nostalgii intacte, Tudoran i-a scris lui Nicolae Manolescu următoarea dedicaţie: ‘Danei şi lui Nichi, aceste sporovăieli despre şi dintr-o lume literară din care cum dracu’ o să mai scăpăm?’ Se observă din acest autograf că Tudoran dispreţuieşte lumea literară actuală".

URMĂRIT. Dorin Tudoran, în ochii agenţilor poliţiei politice: "În perioada filajului «Tudorache» a avut o comportare obişnuită." Disident contra disident

Cu "Dan", alias Andrei Brezianu, şi Mihai Botez se închide o listă şi se deschide o dramă de proporţii. Simpla alăturare a cuvântului "turnător" lângă Mihai Botez ar fi fost, până acum, o blasfemie. Notoriu disident anticomunist, ambasador al României la ONU şi la Washington la mijlocul anilor ’90, Botez semnează în clar mai multe delaţiuni în dosarul lui Tudoran. Pe unele, în dreptul sursei, e trecut doar acronimul "B.M.H.".

“Cred că a încercat să păcălească sistemul, deşi ştia că sistemul este infinit mai puternic ca noi", e tot ce mai poate să spună Dorin Tudoran despre unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. Mihai Botez a decedat în vara lui 1995. Ofiţerul său de legătură, Marian Ureche, este astăzi general şi, după 1990, a condus fostul Serviciu Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA) din Ministerul Justiţiei.

• În februarie 1983, matematicianul Mihai Botez intra pe orbita “obiectivului Tudorache", furnizând prima notă informativă, pe care o semna în clar. Botez era deja, la vremea respectivă, o figură recunoscută a disidenţei de la Bucureşti. În iulie 1983, un raport întocmit de ofiţerul Marian Ureche indica faptul că “Mihai Botez şi-a exprimat dorinţa de a nu mai scrie nimic în legătură cu prietenul său Tudoran, subliniind că nu-i face plăcere să-şi toarne prietenii români". Viitorul ambasador al României la Washington a continuat totuşi să joace rolul delatorului. Iată o notă a lui Botez din iulie 1984: “Cred că există şansa ca Tudoran să se adreseze public preşedintelui României, printr-o scrisoare deschisă. Planul unei astfel de scrisori era gata în urmă cu câteva luni, dar l-am deconsiliat s-o facă".

NOTĂ INFORMATIVĂ. Mihai Botez scria, în 1983, că "lupta curajoasă a lui Dorin Tudoran i-a adus duşmani nu tocmai confortabili" "Doar Dumnezeu mă poate judeca"

Andrei Brezianu, directorul secţiei de limba română de la Vocea Americii între 1991 şi 2001, este cireaşa de pe tortul turnătorilor lui Dorin Tudoran. Scriptic, Brezianu îşi face simţită prezenţa în octombrie 1982, când primeşte sarcina de a răspândi un zvon în ambasadele de la Bucureşti: "Tudorache face jocul organelor de stat pentru a se infiltra în emigraţia română".

• Un plan de măsuri aprobat de generalii Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă în octombrie 1982, îi trasa lui “Dan" sarcini specifice: “Informatorul Dan al UM 0800 (n.r. Securitatea Bucureşti) va fi dirijat ca în contextul unei discuţii convenţionale să strecoare scriitorului Geo Şerban că Tudorache este suspect de a face jocul organelor de stat române care ar avea intenţia să-l folosească pentru a-l infiltra în emigraţia română". În aceeaşi lună, un plan de dirijare a sursei consemna: “În scopul creării unei stări de derută şi neîncredere în concepţia diplomatului american Benton Iohnatan despre Tudorache, DAN, care este cunoscut în cercurile ambasadelor americană şi engleză, va aduce vorba despre cazul Virgil Tănase. Va preciza că Tănase i-a fost coleg şi că în prezent ar fi în strânse relaţii cu poetul Tudorache pe care îl consideră un neserios, element care pentru a-şi realiza scopurile personale este capabil să-şi sacrifice cei mai buni colegi".O lună mai târziu, o notă a Securităţii concluziona sec: “Informatorul a procedat conform instructajului primit".

Contactat de EVZ pentru a explica natura colaborării sale cu Securitatea, Andrei Brezianu s-a limitat să spună că nu are de făcut “absolut niciun comentariu", indicând doar că “este o chestiune de conştiinţă, iar conştiinţa mea este curată în faţa lui Dumnezeu, singurul care poate să judece un astfel de subiect". În scurta discuţie avută cu reporterul EVZ, fostul director de la Vocea Americii a precizat că nu va contesta actul prin care CNSAS deconspiră identitatea informatorului DAN.

În acest ultim caz, Tudoran este decis să nu lase lucrurile în sarcina judecăţii divine, în condiţiile în care Andrei Brezianu este beneficiarul unei pensii federale ca fost angajat al unei instituţii aflate în subordinea administraţiei de la Washington. “Am hotărât să cer autorităţilor americane să-mi răspundă la câteva întrebări. Au ştiut de la domnul Brezianu că a fost informator al Securităţii? Dacă nu au ştiut şi află acum, au ceva de spus? Au de gând să facă ceva?", a precizat Dorin Tudoran într-un interviu amplu oferit EVZ, pe care îl puteţi citi mâine, integral, pe evz.ro.

DISCREDITARE. Sursa "Dan", alias Andrei Brezianu, trebuia să-l compromită pe Tudoran în cercul diplomaţilor străini la Bucureşti

EPILOG

Prosperitatea călăilor

În vara lui 1976, “obiectivul Tudorache" nu era decât un alt nume între cele “lucrate" de Securitate în scopuri de “temperare şi influenţare".

Totul se schimba însă în august 1980, când generalii Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă autorizau patru direcţii ale Securităţii să-şi asume o platformă comună de combatere a disidentului Tudoran. Unul dintre pionii acestui mega-plan, ofiţerul Victor Achim, în prezent patron al obscurei edituri Paco, nu-şi mai aminteşte de vremurile în care păzea, cu preţul libertăţii celorlalţi, dictatura. “Absolut niciodată n-am făcut poliţie politică. Toată activitatea mea s-a derulat în baza legilor în vigoare la data respectivă. Dacă vreţi vinovaţi, întrebaţi-i pe superiorii mei", a declarat Achim pentru EVZ. Chestionat punctual despre cazul Tudorache şi despre superiorul său, colonelul Ilie Merce (deputat PRM în perioada 2000-2008), Achim a replicat sec: “Nu-mi mai aduc aminte. La revedere!".

• “Ce vrea domnul Tudoran, să-i fac o recenzie? Nu-mi aduc aminte de cazul său. E posibil să ne fi întâlnit de mai multe ori, dar nu mai ţin minte nimic", a fost prima reacţie a colonelului Victor Achim în discuţia cu reporterul EVZ. Din nefericire pentru proprietarul editurii Paco, arhivele Securităţii n-au memoria atât de scurtă. August 1980, plan de măsuri în cazul “obiectivului Tudorache": “Se va difuza în cercul său de relaţii versiunea că este în legătura organelor de securitate. În susţinerea acestei acţiuni, ofiţerul Achim Victor din cadrul U.M. 0610 (n.r. Direcţia I din cadrul Departamentului Securităţii Statului), va intra în contact cu Tudoran şi va dezvolta relaţii prieteneşti cu acesta, fără a-şi declina calitatea reală şi fără a aborda în discuţii probleme specifice muncii noastre. În acelaşi timp, se va acţiona ca elemente din cercul de relaţii al lui Tudoran să-l cunoască pe ofiţer, în calitatea sa reală".

Finalul fericit e doar o aparenţă. Dorin Tudoran a emigrat în SUA în 1985. Securiştii care s-au ocupat de cazul său au împânzit, după 1989, instituţiile statului român. Poeţii de curte ai ceauşismului şi corifeii proletcultismului şi-au continuat nestingheriţi carierele publice.

Iscoadele lui Tudoran au reuşit să scrie cărţi, să conducă instituţii media şi să promoveze democraţia de pe poziţii morale imaculate.

STRICT SECRET. Planul pus la cale de Securitate avea drept obiectiv "temperarea, influenţarea şi descurajarea" lui "Tudorache"

Mâine, pe evz.ro, puteţi citi un interviu cu Dorin Tudoran, în care acesta vorbeşte despre dosarul său de urmărire informativă, despre delatorii-prieteni, despre relaţia cu Adrian Păunescu şi cei nouă ani pierduţi în hăţişul represiv al României ceauşiste.