Kitty Cepraga este nerăbdătoare să afle secretele tangoului argentinian la „Dansez pentru tine”, show-ul care va debuta vineri, 20 martie, la Pro TV.

Cristina Cepraga, sau Kitty, cum o alintă unii, a lăsat o vreme ţara de adopţie, Italia, unde a plecat în urmă cu cinci ani, pentru a-şi face apariţia la show-ul „Dansez pentru tine”. Ea îl va ajuta pe partenerul ei de dans, Dan Hedeşiu, să obţină fondurile necesare construirii şi organizării unui centru de zi pentru oamenii cu retard mintal. Unul dintre aceşti nefericiţi e chiar mătuşa lui, care timp de 10 ani nu a comunicat prin vorbe cu cei din jur. Acum, la 45 de ani, aceasta gândeşte şi se poartă ca un copil de 12 ani.

Actoria ca o armă

Vedetele pe care Kitty le va înfrunta cu graţie în cele 8 săptămâni de competiţie sunt Claudia (Cream), surorile Monica şi Gabriela (Cheeky Girls), Mihai Sturzu (Hi-Q), Piticu (alias Ionuţ Dumitru de la Simplu), Alin Oprea (Talisman) şi Cătălin Josan.

Chiar dacă nu a avut prea multe tangenţe cu dansul, Cristina speră să îşi depăşească rapid emoţiile şi lipsa de experienţă. „Nu am făcut niciodată aşa ceva şi mi-e frică. Dans am făcut foarte puţin în facultate, dar nu mă pot considera o persoană care ştie să danseze. Sper să nu fiu o persoană prea rigidă şi să-mi folosesc actoria ca o armă”. Gândul că are astfel ocazia să perfecţioneze tangoul argentinian, stilul pasional care, crede vedeta, se potriveşte cel mai bine cu personalitatea ei, o face să fie nerăbdătoare să intre în ring.

„Nu sunt o dansatoare”

Chiar dacă participarea la un astfel de spectacol este o rampă de lansare pentru participanţi şi o oportunitate extraordinară de vizibilitate (date fiind audienţele show-ului) , Cristina susţine că adevăratul motiv al intrării ei în competiţie a fost nevoia de a-şi ajuta semenii.

„Nu este o ipocrizie, dar realmente acum sunt motivată de cazul pentru care o să lupt şi în afara emisiunii, deoarece este jenant că în România nu există centre, clinici, locuri decente unde persoanele cu probleme psihice să se trateze, să socializeze şi să primească tratamentul adecvat. Personal, nu văd beneficii la nivel de imagine, pentru că ştiu că nu sunt o dansatoare, iar meseria mea, actoria, este mult mai complexă”.

Dar, dacă vizita în România se va „lăsa” şi cu ceva propuneri profesionale, ar fi cu atât mai bine. Ţinta: un lungmetraj. „În ţară nu ştiu dacă aş mai putea trăi efectiv, dar aş fi onorată să lucrez cu regizorii noştri tineri în care cred orbeşte. Ce visez este să fac un film, şi nu să lucrez în TV. Sper ca visele să devină şi realitate.

Pentru că avea termenul de comparaţie italian, Kitty a realizat cât de diferit este totuşi spectacolul de dans românesc, în favoarea acestuia din urmă. „Uite, urmăream «Ballando con le stelle »” , care este «Dansez pentru tine» al lor, şi îmi place foarte mult. Dar, uitându- mă cu amicii mei de acolo la un dvd cu o parte dintr-o emisiune de aici, toţi am remarcat nivelul ridicat de dans de la noi şi frumuseţea prezentatorilor”.

Rar prin România

În cei cinci ani în care nu aţi mai văzut-o s-a adaptat cât a putut de bine la viaţa din Italia, a învăţat limba noilor compatrioţi, a jucat pe scena teatrului, la Roma, precum şi în producţiile „Butta la luna” şi „Intelligence”. Cristina a revenit de foarte puţine ori în România în tot acest timp, una dintre ocazii fiind premiera filmului „Dragoste pierdută”, în care a jucat alături de Daniela Nane şi Marius Stănescu.

„Conflict real” în Italia

Problemele intens mediatizate din Peninsulă dintre români şi italieni sunt un „conflict real”, spune Cristina, completând că „cel mai grav e că ceea ce vezi pe stradă sau la ştiri este ceea ce cred ei (n.r. - italienii) despre noi ca popor”. „Nu am foarte multe cunoştinţe care să mă ajute să vorbesc despre ruşinea în care am intrat fără să vrem. Este trist şi dur pentru persoanele ca mine şi mulţi alţi români, care muncesc serios. Pot să îmi permit să fac o analogie chiar între cum suntem noi văzuţi acum şi cum erau văzuţi cetăţenii evrei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial”, completează Cristina.

Cele 8 săptămâni de „Dansez pentru tine” şi efortul intens din sala de repetiţie o vor ţine pe Cristina departe de zgomotul şi furia Italiei, timp suficient pentru ca dorul de ţară să se mai ostoiască, iar conştiinţa ei să se liniştească pentru că şi-a ajutat un semen la nevoie. „Consider că fiecare persoană publică e datoare ei înşişi să ajute cum poate, nu numai să apară pe coperţi şi să arate poleiala unei lumi de plastic”, adaugă Cristina.