PARASCHIVESCU: Un loc de vizitat

PARASCHIVESCU: Un loc de vizitat

Radu Paraschivescu: "Unul dintre sporturile de performanta din Romania e inotul contra prejudecatilor."

Un sport solicitant, pentru care e nevoie nu atat de musculatura lucrata, cat de forta psihica. Fiindca, e lucru stiut, stereotipiile, ideile de-a gata si fixismele proclama de fapt dreptul la lenea gandului si a faptului. Una dintre prejudecatile raspandite pagubos prin multe canale spune ca oamenii nu mai citesc si ca dragostea pentru carte e un sentiment rasuflat.

Cunoasteti prea bine argumentele: computere, internet, DVD-uri, internarea la mall ca stil de viata etc. Tocmai de aceea, ori de cate ori cineva contrazice torentul de oftaturi duios-blazate, simt nevoia sa-l numesc si sa-i strang mana. Iar saptamana trecuta am avut ocazia sa vad, chiar in centrul Capitalei, cum arata o victorie impotriva pasivitatii abuzive si a clatinatului sceptic din cap.

In engleza „frost” inseamna ger, inghet, frig. insa, de indata ce intri in Libraria „Anthony Frost”, incarcatura polara a cuvantului englez dispare si te simti infasurat in caldura bucuriilor traite. Locul e nou in Bucuresti - cred ca azi implineste zece zile de existenta. Cu toate acestea, din clipa cand ii calci pragul, ai impresia ca te afli intr-un spatiu familiar.

E locul pe care ti l-ai fi dorit si acum douazeci sau treizeci de ani, dar la care ai fost silit sa renunti din motive care tin de trecutul rosu. Acum, in fine, cine pretuieste cartea (in) engleza mai are o adresa utila: Calea Victoriei 45. Oamenii care au deschis libraria si se ocupa de ea nu pozeaza nici in eroi civilizatori, nici in cruciati ai literelor. Daca stai de vorba cu ei, descoperi in schimb amestecul de buna dispozitie, placere si pasiune pe care se sprijina constructiile durabile.

Vorbeam de prejudecati? Contextul ma obliga sa mai invoc una, zgomotoasa si neta ca o sentinta: inginerii nu citesc. Ei bine, cei trei barbati care au pus pe picioare Libraria „Anthony Frost” sunt ingineri si - va asigur - au un organ al lecturii mai dezvoltat decat destui profesionisti ai cuvintelor. Asta se vede dupa nivelul si calitatea cartilor asezate pe rafturi - oglinda a propriilor preferinte si amoruri literare. Dar „Anthony Frost” nu e doar un loc unde cumperi carti (si unde primesti cadou o ceasca de ceai de toata frumusetea).

Ca orice librarie cu suflet si personalitate, ea nu se multumeste sa functioneze ca simpla incinta sau spatiu de depozitare. Iar in clipa asta intra in joc librarul si adevarata lui fisa de post. Aici, la doi pasi de Biserica Kretzulescu, descoperi oameni care fac si altceva in afara de incasarea unei sume si emiterea unui bon. Librarii de la „Anthony Frost” iti ies in cale, te descos, iti sondeaza aria de interes si iti fac recomandari. Fara dascaleli acre, fara parada, fara exces de gesturi. La do de jos, cumpatat si in acelasi timp jovial.

Intr-o vreme cand foste brutarii se transforma in cazinouri sau in sali de jocuri mecanice la fiecare colt de strada, din Berceni in Militari si din Drumul Sarii in Colentina, deschiderea unei librarii private risca sa para un gest nesabuit. Eventual, o aventura cu final dureros. Nu e asa, chiar daca perete in perete cu „Anthony Frost” se afla tot o librarie -  respectabila, incapatoare si bine garnisita. Vlad Niculescu, Dan Nicolaescu si Nicolae Ion, asociatii noii intreprinderi, au citit poezie la viata lor, dar nu s-au cramponat de sensurile ei imediate. Cand au aflat din versuri ca „o idee aplicata e un inger cazut”, au zambit subtire si au acceptat pariul.