Istoria Operei in Romania are un traseu sinuos dar spectaculos, cu multe hopuri dar si cu stralucitoare succese.
Sambata seara, Opera bucuresteana a sarbatorit 86 de ani de la institutionalizare, printr-un spectacol de arii, coruri si momente coregrafice, sub conducerea muzicala a maestrului Cornel Trailescu, veteranul primei scene lirice a tarii.
Desi din 1877 Legea Teatrelor a creat cadrul pentru spectacolele de opera, sintagma "Opera Romana" poate fi intalnita pe afise abia in 1885, gratie neobositului George Stephanescu, realizatorul primelor spectacole cantate de o trupa romaneasca.
Au trebuit sa treaca multi ani pentru ca, sub domnia regelui Ferdinand si sub ministeriatul lui Octavian Goga, Opera Romana sa devina, in 1921, institutie publica, subventionata de la buget.
Enescu, deschizator de drumuri
Cel care a deschis prima stagiune a noii institutii a fost nimeni altul decat George Enescu, cu „Lohengrin” de Wagner, marele maestru dorind sa ajute astfel lansarea Operei Romane.
Inca de atunci, sub conducerea directorului Gheorghe Cocorascu, existau in trupa bucuresteana nume de rasunet: dirijorii Alfred Alessandrescu, Ion Nonna Otescu si Umberto Pessione, soprana Elena Roman, tenorul Romulus Vrabiescu, baritonul Aurel Costescu-Duca, basul Gheorghe Folescu si multi alti solisti de valoare.
Repertoriul promovat a fost, inca de la inceput, foarte variat si dificil, acoperind o vasta gama stilistica si geografica. inca din prima stagiune baletul a facut parte dintre proiectele conducerii artistice, printre cele 4 titluri propuse figurand "Coppelia" si "Raymonde".
De-a lungul timpului Opera Romana a avut de personalitati de prima marime, in toate compartimentele, de la sefi de orchestra la regizori, de la maestri de cor la coregrafi, de la balerini la artisti lirici. Marii nostri artisti au strabatut lumea in lung si in lat in turnee de succes, numele lor figurand pe afisele celor mai faimoase teatre de opera, promovand astfel imaginea scolii romanesti de interpretare si pe cea a Operei Romane.