A trecut mai bine de o lună de la trimiterea unei scrisori deschise secretarului general al ONU cu privire la situația din Ucraina, scrisoare semnată de foști înalți funcţionari.

António Guterres s-a deplasat la Moscova și la Kiev și a reușit să facă să progreseze răspunsul umanitar al Națiunilor Unite. Dimensiunea politică, însă, continuă să fie determinată în alte locuri. În general, cuvintele venite din Occident au accentuat posibilitatea unei victorii ucrainene. Astfel de declaraţii tind să agraveze confruntarea. Este adevărat că a existat o creștere considerabilă a sprijinului privind armamentul destinat Ucrainei și că acest fapt este pozitiv, deoarece permite sporirea eforturilor de de legitimă apărare. Dar în mod public trebuie să se vorbească doar despre legitima apărare și, în tandem, despre urgența păcii, a scris scris Victor Angelo, fost secretar general adjunct al ONU pentru presa din Spania.

În acest context, este cât se poate de logic ca secretarul general să fie port-drapelul unui proces politic care să recunoască, în același timp, dreptul la legitima apărare, la despăgubiri de război, precum și imperativul unui acord de pace, garantat de Naţiunile Unite.

O nouă scrisoare deschisă ar trebui să insiste acum pe această linie de acțiune. Un plan a fost pregătit săptămâna aceasta. Am fost printre cei care au considerat textul prea vag, în condiţiile în care momentul cere claritate și o asumare fermă a responsabilităților. Din acest motiv și deocamdată, nu va exista o nouă misivă din partea noastră.

Important este să arătăm că pilonul politic al Națiunilor Unite dispune de autoritatea necesară pentru a propune o ieșire din criză care să contracareze escaladarea agresiunii militare și să împiedice distrugerea Ucrainei.

Agenda politică a ONU ar putea fi construită în jurul a patru linii convergente de intervenție.

În primul rând, prin căutarea stabilirii unor pauze temporare ale luptelor, în mai multe localităţi considerate vulnerabile, pentru a proteja civilii și pentru a înlesni asistența umanitară. Din această perspectivă, pauzele ar fi monitorizate de un contingent de observatori ai Națiunilor Unite, cu mandat din partea Consiliului de Securitate. Propunerea privind crearea unui grup de monitori internaționali ar fi apreciată de mulți, deși este recunoscut faptul că s-ar confrunta cu obstacole imense pentru a fi aprobată.

În al doilea rând, menținerea unui apel permanent, repetat până va fi auzit, pentru încetarea ostilităților și pentru acceptarea unui proces de mediere coordonat de ONU, care ar putea include pregătirea unei conferințe referitoare la un nou cadru de cooperare și securitate în Europa.

În al treilea rând, prin amintirea continuă a Protocoalelor de la Geneva privind limitele războiului. Marea îngrijorare este apărarea populației civile. Atacurile nediscriminate sunt interzise; actele de violență militară pentru a crea teroare sunt o crimă de război; infrastructurile esențiale pentru supraviețuirea comunităților trebuie să fie cruțate; anumite tipuri de muniție sunt strict interzise, inclusiv bombele cu fragmentare, armele chimice și biologice. De asemenea, a venit momentul să subliniem regulile legate de tratamentul prizonierilor de război, acum că apărătorii ultimei redute din Mariupol s-au predat trupelor ruse. Această predare este un eveniment deosebit de politic și simbolic, care necesită o menţiune specială, în apărarea drepturilor acestor prizonieri. Și a tuturor celorlalţi, desigur.

Tot la această rubrică, mi se pare esențial să reiterez faptul că ONU este deja angajată în documentarea posibilelor crime de război și că va căuta, pe cât posibil, să-și sporească eforturile în această privinţă, a scris Victor Angelo, fost secretar general adjunct al ONU, pentru Diario de Noticias.

În al patrulea rând, ținând cont de divizările existente în Consiliul de Securitate și apreciind că acest război este cea mai mare amenințare din ultimii 77 de ani, secretarul general ar putea încerca să formeze un Grup de Contact referitor la conflict. Un astfel de grup ar reuni mai multe țări influente, care ar fi în contact permanent cu Guterres în căutarea soluțiilor. Este o modalitate de a mări capacitatea de intervenție a secretarului general și de a crea un cerc de sprijin care să-l protejeze de atacurile politice. De asemenea, ar permite să se arate că această criză are o amploare internațională, iar nu doar europeană.

Nimic din toate acestea nu ar fi ușor. Dar cert este că funcţia de secretar general al ONU este oricum, numai confortabilă nu este. (RADOR)