Palach rămane, peste ani, simbolul rezistenţei antitotalitare şi un adevărat erou în Cehia de astăzi, adesea comparat cu Jan Hus, celebrul reformator religios medieval, ars pe rug în secolul al XV-lea pentru erezie.
Povestea studentului la filosofie reface, în mic, drama unei Cehoslovacii care a visat enorm la începutul lui 1968, inventându-şi o “Primăvară” ce promitea liberalizarea sistemului politic, pentru a sfârşi zdrobită de tancurile sovietice trimise de Moscova. În ianuarie 1969, lucrurile erau clare: nimic nu avea să se schimbe.
Măştile căzuseră pentru milioanele de tineri cehoslovaci cărora le rămăsese o unică alternativă: să repete obedienţa şi calvarul părinţilor. Palach însă a schimbat radical un peisaj pe care nimic nu mai părea să-l poată modifica. În zilele premergătoare acelui 16 ianuarie 1969, câţiva tineri semnează un pact suicidar, angajându-se să-şi sacrifice viaţa pentru un ideal.
Până la urmă, doar Palach a avut curajul să o facă, în Piaţa Venceslas din Praga. Gestul său nu avea să rămână însă singular, ca într-un joc de domino în care a fost nevoie să cadă doar prima piesă pentru ca efectul să se repercuteze, în lanţ. La doar o lună de la funeraliile lui Palach, ele însele transformate în proteste împotriva regimului, un alt student, Jan Zajic, şi-a dat foc în exact acelaşi loc.
Revanşa ultimă avea să vină pentru Palach douăzeci de ani mai târziu, la începutul unui 1989 în care comemorarea studentului ceh s-a transformat într-o adevărată demonstraţie de stradă, considerată catalizatorul “Revoluţiei de catifea”. Semnul ultim că gestul suicidar al studentului praghez n-a rămas inutil.
