În 1933 intră în obștea Mănăstirii Neamț, condusă atunci de viitorul Patriarh Nicodim.

După trei ani este călugărit cu numele de Ioan. Pleacă în Țara Sfântă unde trăiește doi ani ca un pustnic, apoi intră la Mănăstirea Sfântul Sava.

În 1947, este hirotonit preot și instalat egumen al schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului, unde rămâne până în 1952.

Ultimii opt ani de viață și-i petrece într-o peșteră greu accesibilă de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hozeva, unde moare pe 5 august 1960, la 47 de ani.

La 20 de ani de la adormirea sa, trupul îi este găsit plin de mireasmă și așezat spre închinare în mănăstire. Este canonizat de Sinodul BOR în iunie 1992 și de Patriarhia Ierusalimului, în ianuarie 2017

Te-ar putea interesa și: