Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Timp de 55 de ani, a fost cunoscut sub numele de Henry M, omul pe care o operaţie pe creier l-a făcut incapabil să dezvolte noi amintiri, trăind în lumea de dinainte de operaţie. Forma sa de amnezie a şocat lumea medicală, care l-a folosit pe Henry pentru a studia modul în care se formează şi sunt stocate amintirile de creierul uman.
Săptămâna trecută, după moartea pacientului, la vârsta de 82 de ani, aflam că Henry M. este Henry Gustav Molaison. Molaison nu s-a opus niciun moment să fie un sprijin pentru lumea medicală, chiar dacă aceasta greşise decisiv în cazul său. Creierul său a fost păstrat pentru viitoare studii în domeniu.
Accident, epilepsie şi necesitatea operaţiei
La vârsta de nouă ani, Molaison a fost busculat de un ciclist şi s-a lovit serios la cap. În urma accidentului, tânărul a început să aibă crize epileptice. Totuşi, doctorii nu au putut stabili dacă aceste manifestări au legătură cu accidentul sau cu factorul ereditar, unii dintre ascendenţii lui Molaison având epilepsie.
La 27 de ani, boala s-a agravat, astfel încât Henry M. avea zece crize epileptice în fiecare zi. A fost momentul în care renumitul neurochirurg William Beecher Scoville a decis că tânărul ar trebui operat pe creier.
Şi a făcut-o, operaţia fiind iniţial considerată una de succes. Molaison avea maximum două crize epilptice pe an. Ceea ce nu ştia doctorul Scoville este că scosese din corpul tânărului un "rezervor de amintiri" stocat în hipotalamus. Dar în niciun tratat de medicină nu scria că respectiva parte de creier contribuie la formarea şi stocarea amintirilor. Şoc în medicină!
Totuşi, Scoville a considerat operaţia drept o regretabilă eroare medicală şi a avertizat lumea medicală pentru ca greşeala să nu se perpetueze. Mai mult, Scoville, alături de alţi trei medici de renume, Wilder Penfield, Brenda Milner şi Suzanne Corkin, şi-au propus să studieze în amănunt modul în care se formează amintirile în creierul uman.
Mai întâi, cei patru au realizat că inteligenţa şi formarea amintirilor sunt funcţii diferite. Astfel, deşi creierul lui Molaison nu mai putea să înregistreze noi amintiri, nivelul său de inteligenţă a rămas constant. Pacientul putea purta conversaţii logice şi rezolva integrame, un hobby care i-a însoţit tot restul vieţii.
Într-o lucrare ştiinţifică din 1962, Milner demonstra că sunt cel puţin două moduri de formare a memoriei în creierul uman: una care însoţeşte memoria declarativă şi una "musculară", prin învăţare, experienţă, repetiţie. Memoria subconştientă
Demonstraţia lui Milner a fost un exerciţiu propus lui Molaison. Acesta a reuşit să deseneze o figură complicată, ghidându-se după imaginea acesteia în oglindă. Mai târziu, i s-a cerut să repete exerciţiul şi, deşi nu îşi amintea că a mai avut această sarcină, a rezolvat-o mult mai uşor. "A fost mai uşor decât îmi imaginam", a spus Molaison după a doua rezolvare, constatare citată în raportul lui Milner.
Totuşi, Molaison îşi amintea exact casa în care a trăit înainte de operaţie. Cercetătorii au stabilit că acest amănunt era legat de învăţarea spaţială, aceste amintiri spaţiale fiind stocate în subconştient. În schimb, Molaison nu îşi amintea nimic din perioada de după operaţie, nici măcar un eveniment şocant ca moarta părinţilor săi.
Sursa: LA Times
Recomandările noastre
