Editura Evenimentul si Capital

O reîntoarcere, adică o mare poveste a ieșirii

13-10/19sever_CP-465x390
Autor: | | 37 Comentarii | 1288 Vizualizari

Nu știu de ce, dar am preferat întotdeauna reîntoarcerile noilor apariții.

Găsesc că un ”come-back” reușit este cu mult mai impresionant și mai plin de semnificații, în plan uman cel puțin, decît un debut strălucitor. A fi capabil să mai faci o dată, excelent, ceea ce ai făcut de mult foarte bine mi se pare un act de supremă noblețe. A debuta frumos este la îndemîna multora. A reveni la nivelul la care erai este atît de rar.

Povestea la care mă gîndesc astăzi a început imediat după al doilea război mondial. Berlinul era un oraș pur și zimplu zdrobit, aproape ras de pe suprafața pămîntului. Pulverizată era și una dintre cele mai mari comori ale marelui oraș, orchestra sa simfonică. Sala ei fusese distrusă complet de bombe incendiare pe 30 ianuarie 1944 și nu puțini dintre muzicieni muriseră în timpul cumplitului asediu final. Imediat după război, literalmente printre ruine, muzicienii rămași teferi ai orchestrei s-au strîns din nou. Au eliminat dintre ei pe cei cîțiva – foarte puțini – care deveniseră politruci în timpul lui Hitler și au vrut să reînceapă să cînte. Singura sală rămasă în picioare care se preta cît de cît concertelor simfonice era un cinematograf nu foarte afectat de bombardamente și muzicienii Filarmonicii și-au stabilit acolo sediul. Aveau nevoie de un dirijor.

Marii dirijori care conduseseră orchestra, din diferite motive, erau indisponibili. Wilhelm Furtwangler, înainte de toți, adevăratul mentor al marii orchestre, era oprit să dirijeze pentru că intrase în procesul de denazificare. Hans Knappertsbusch nu părea dispus să-și întrerupă lucrul cu Filarmonica vieneză și, în plus, era cu mult mai interesat să revină la Munchen, de unde fusese concediat de Gobbels la începutul războiului, decît să înceapă ceva nou la Berlin. Bruno Walter nu vroia să părăsească America și, în plus, tragedia personală din 1939 (cînd fiica sa a fost ucisă de ginerele său, care s-a sinucis imediat, într-o criză de gelozie) continua să îl apese. Leo Blech era interesat doar de operă, la fel și Erich Kleiber. Așa se face că una dintre cele mai mari orcheste ale lumii se găsea într-un moment extrem de dificil – atît de dificil încît nu putea avea nici unul dintre marii dirijori ai momentului la conducere.

Așadar, muzicienii din orchestră au apelat la resurse locale. Leo Borchard, dirijor berlinez, interzis de regimul nazist, a preluat imediat orchestra și a cîntat cu ea, la doua două săptămîni după capitularea finală, primul concert de după război. Doar că, trei luni mai tîrziu, Leo Borchard a murit stupid. Era noapte, Borchard se întorcea acasă de la un dineu cu automobilul pus la dispoziție de militarii britanici. O patrulă americană a somat automobilul să se oprească pentru controlul actelor, se pare că șoferul a interpretat greșit semnalele americanilor și a accelerat în loc să oprească.

Americanii au deschis focul. Borchard a murit pe loc, șoferul a scăpat abia zgîriat. Filarmonica din Berlin era pusă, iarăși, în situația de a-și căuta dirijor. Un violonist din orchestră, pe nume Betham, le vorbește colegilor săi despre o cunoștință a sa, un tînăr absolvent al Conservatorului din Berlin care pare că are ceva de spus în muzică. În plus, necunoscut fiind, va putea aloca timp reconstrucției orchestrei, care avea nevoie și de noi instrumentiști. Membrii orchestrei decid să-l invite și să-l pună la încercare. Tînărul vine și îi uluiește pe toți, pur și simplu. Era Sergiu Celibidache și avea 33 de ani. A debutat în cariera dirijorală direct ca șef al uneia dintre marile orchestre ale lumii. Ca într-una dintre cele mai mari povești ale lumii, lansajul spre viitor începe cu o mare ieșire. Orchestra iese pur și simplu dintre ruine, iar tînărul ei dirijor iese din anonimat.

Vremea restriștei se încheie. Toată lumea îl îndrăgește rapid. Pe de o parte, avea un respect total pentru Furtwangler pe care l-a considerat tot timpul, aidoma tuturor berlinezilor, dirijorul legitim al orchestrei ținut deoparte din considerente politice. ”Furtwangler este singurul dirijor care mi-a dat sentimentul muzicii totale, care mi-a arătat ce poate face muzica și cum se poate face muzica” – va spune, ani mai tîrziu, Celibidache. Pe de altă parte, românul a adus cu el energie nouă, prospețime, îndrăzneală. Era carismatic și temperamental. A reușit să injecteze în venele orchestrei temperamentul său vulcanic și, astfel, să readucă la viață unul dintre cele mai preformante ansambluri muzicale pe care urechea omenească le-a putut auzi vreodată. A condus mai mult de 400 de concerte ale Filarmonicii berlineze și a fost mereu preocupat să propună programe noi, readucînd în repertoriu compozitori interziși sub Hitler, precum Ceaikovschi, Debussy și Ravel.

Celibidache a condus Filarmonica din Berlin pînă în 1952, cînd Furtwangler s-a putut întoarce. Probă de suprem caracter: fără nici o ezitare, Celibidache i-a predat orchestra. Era, de fapt, a lui! Celibidache a continuat să lucreze cu ei pînă în 1954, cînd marele dirijor neamț a murit. Chemată să voteze pe viitorul ei șef, dintr-o listă cu nume importante (acum, dirijorii de primă linie erau mult mai interesați să vină la Berlin decît fuseseră cu nouă ani înainte) orchestra a decis să-l aleagă în fruntea ei pe Karajan și nu pe Celibidache. Ultimul său concert cu Filarmonica din Berlin a avut loc exact cu o zi înainte ca Furtwangler să moară, pe 29 noiembrie 1954. Poveștile plecării sale de la conducerea Filarmonicii din Berlin sînt multe. E clar că relația sa cu orchestra, mai ales cu instrumentiștii în vîrstă, se stricase în timp. Celibidache devenise un tiran, își amintesc mulți dintre componenții de atunci ai orchestrei. Orchestra era pîndită de pericolul plafonării și al mediocrității, credea Celibidache. Karajan era mai diplomat și, în plus, avea un instinct comercial fabulos.

Lovitura CRUNTA pentru Elena Udrea. Decizie FARA PRECEDENT in justitie! Iubita lui Alexandrov, DEVASTATA de veste

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI