De când în România a crescut catastrofal numărul de cazuri, din ce în ce mai mulţi „specialişti” pricepuţi în gestionarea pandemiiilor, dacă nu cumva sunt ocupaţi cu explicarea problemelor cu diplomele pe care nu le au sau le-au falsificat, dau doct câte un şut în cur poporului român. Găsindu-l vinovat de propagarea virusului. Cum că e nemernic,  cum că nu înţelege pericolul şi în loc să stea în casă, o ţine tot într-o paranghelie şi într-o cântare, care, desigur, nu se poate face cu masca la gură. Că pe stradă, în locurile aglomerate, nu vrea să poarte mască. Că sunt prea mulţi inconştienţi pe care îi vezi nemascaţi, punând în pericol pe alţii.

Eu cred că toţi acei care fac asemenea critici, se află într-o mare eroare. Oamenii pe care îi fac în fel şi chip, de la inconştienţi până la necivilizaţi, nu-i adevărat că nu au măşti. Au! Sunt măştile în valoare de 270 de milioane de euro importate doar în prima parte a anului acestuia. La preţul unei măşti, cât al unui autoturism. Ceea ce nu este nimci anormal, pentru că ni s-a spus atunci că a fost o adevărată bătălie pentru ele. Că pe aeroporturile din China, căci China, de unde a plecat pandemia, a vândut 98 la sută dintre măştile importate de UE, misiţi cu genţile doldora de bani deturnau avioane pline cu măşti, mai ceva ca teroriştii. Le-am procurat deci greu şi cu sacrificii.

Şi atunci, cum să nu avem măşti, când numai până în luna martie,  Guvernul a cumpărat măşti pe care să le distribuie gratuit defavorizaţilor, în valoare de aproape 3 milioane de euro?

Deci, oamenii sunt învinuiţi degeaba, pentru că poartă măşti. Sunt cele pe care, aşa cum am spus, Guvernul le-a importat şi a dat o groază de bani pe ele. La care să mai adăugăm şi mulţimea de măşti autohtone, produse la Romarm, acolo unde linia de fabricaţie, importată tot din China, s-a stricat chiar în ziua inaugurării.

Vinovaţi, aşadar, nu sunt cetăţenii care totuşi le poartă. Şi pe cele din China, şi pe cele de la Romarm. Vinovaţi sunt cei care nu le văd, atinşi cu siguranţă de un nou efect negativ al infestării cu coronavirus: orbirea. Căscaţi ochii bine, domnilor diplome false sau inexistente şi o să vedeţi pe feţele românilor, toate măştile pe care le-aţi achiziţionat cu bani grei. Sau, poate, pentru că au fost atât de scumpe, măştile astea au calitatea nu numai de a proteja, dar sunt şi invizibile, ca să nu strice fixonomia obrazului celui care le poartă.

Un al doilea efect nociv nou al coronavirusului l-am constatat la pelerinajul de la moaştele sfintei Parascheva: capul pătrat.  Un cap pătrat, a decis ca acest eveniment, unul dintre cele mai mari ale credincioşilor ortodocşi din România şi nu numai, să nu mai aibă loc. Pur şi simplu să se anuleze. Un alt cap pătrat, ca să-şi menţină scaunul şi funcţia aducătoare de pensie de zeci de milioane vechi la vârste fragede, s-a gândit, dacă gândire putem numi asta, să şi pună în pracrtică ordinul. Rezultatul a fost pe măsură. Tot un pătrat a ieşit. În sensul că enoriaşii nu au putut fi opriţi de cordoanele de jandarmi şi s-a iscat o îmbulzeală în care virusul a zburdat în voie. Nu era mai simplu să facem şi noi, cum s-a întâmplat la tradiţionalul pelerinaj din Portugalia, de la Fatima? Acolo, nu s-a interzis nimic, iar oamenii, înţelegători, au aşteptat în ordine, păstrând distanţa socială, să se termine întreaga sărbătoare.

De ce la noi nu a fost nimeni în stare să spună că, da, se ţine pelerinajul, dar enoriaşii trebuie să stea în şir indian, la distanţă unul de celălalt. Putea să se întindă şirul până la Vaslui, sau până la Satu Mare, iar procesiunea să dureze până la Crăciunul celălalt, că şi-aşa nu au popii altă treabă. Cine ţinea morţiş să treacă pe la raclă, stătea la coadă. Şi nu se mai întâmpla grămada între jandarmi şi enoriaşi, mai ceva decât la rugby. Dar şirul indian, nu este pătrat, aşa că nu şi-a dat nimeni seama de avantajele lui.

Există totuşi şi o veste bună privind acest noi simptome ale COVID – 19. Ele nu trebuie tratate la doctor. Deci, cei care le prezintă, nu vor umple spitalele şi nici seţiile ATI. Orbeala de la măşti o tratează Parchetul, iar căpăţânile pătrate de la Iaşi, conducerea Ministerului de Interne. Cu două medicamente foarte simple: mandatul de arestare şi, respectiv, demiterea.