Cunoscuta formaţie clujeană Nightlosers îşi începe turneul în Canada şi SUA prin concertul de la Montreal, apoi "comando-ul" ardelenilor atacă Toronto şi New York. Partenerul media al concertelor din Canada este publicaţia ZigZag Român-Canadian, cea care publică, sub semnătura lui Adrian Ardelean, şi un interviu cu Hanno Hoefer, liderul trupei Nightlosers.

Muzică româno-americană pentru româno-americani Alături de Nightlosers nopţile nu sunt nici pe departe pierdute, ba chiar există “riscul”’ ca spectatorii să devină ei înşişi “noctambuli”, fiecare concert al trupei fiind de fapt o petrecere contagioasă! Într-un stil plin de umor debordant, ardelenii încing publicul cu “Fecioreasca a la americaine“, “rock'n'roll someşan” şi alte împletituri curajoase între diferite stiluri muzicale.

De altfel, în 1994 băieţii din Cluj au cucerit Bucureştiul efectiv peste noapte, după doar câteva concerte prin cluburi (“Lăptăria lui Enache”şi “Club A” fiind şi acum de referinţă) şi câteva apariţii la radio.

Promotori ai unui stil de muzică inedit, reprezentând un melanj între ritm & blues-ul american şi folclorul românesc, în care se mai pot regăsi sonorităţi ale muzicii ungureşti, dar şi ţigăneşti, componenţii trupei Nightlosers formează, ei înşişi, un conglomerat cu adevărat multietnic: român, maghiar, ţigan – toţi aflaţi sub conducerea unui lider (cum altfel?) neamţ. Iată o „reţetă” neobişnuită, dar de mare succes: Hanno Hoefer (voce, chitară, armonică), “El” Lako Jimi (chitară, vioară), Grunzo Geza (clape), Octavian “Barilă” Andreescu (chitară bass), Ovidiu Condrea (baterie), Nucu Pandrea (frunză, ocarină).

De altfel, despre eterogenitatea formaţiei ce răzbate în stilul muzical de o bogată diversitate chiar prestigiosul cotidian britanic “The Independent” nota: "The most bizarre combination of blues, R&B and Eastern European music".

Bill Clinton, „Rhythm & Bulz” şi ardelenii Nightlosers

În 2005, ardelenii l-au acompaniat pe fostul preşedinte SUA, Bill Clinton, la lansarea în România a volumului de memorii, „My life”, apoi şi-au lansat cel de al treilea album al trupei, „Rhythm & Bulz”, conceput, ca şi anterioarele, tot sub marca "The Groove Distillery" şi pe care figurează 15 piese (una fiind bonus: „Dragostea-i ca şi o rîie”. Dar cum albumele Nightlosers sunt o raritate şi se dau ca „bulzul cald”, nu mai este de mirare interesul cu care este aşteptat fiecare concert.

Hanno Hoefer: “Avem o viaşţă, cum o fi ea, în România”

Evenimentul Zilei: Cum a luat naştere formaţia şi cum v-aţi ales numele „Nightlosers”? Hanno Hoefer: Trupa a luat naştere la Cluj, prin ’94, când un prieten comun ne-a adunat de prin oraş să cântăm la un chef. La început nu s-a pus nici o secundă problema să rămânem împreună, dar a urmat încă un chef, şi încă unul, şi încă unul... Numele nu ştiu cum s-a lipit de noi, ne-a fost pus, pur şi simplu.

Cum aţi ajuns la stilul de muzică pe care îl interpretaţi - un melanj de ritm & blues american cu folclor românesc, folclor unguresc, sonorităţi ţigăneşti etc? Treptat. O parte din băieţi aveau o vastă experienţă de cântat la baluri, nunţi, cârciumi şi ne-am gândit că ar fi păcat să n-o folosim. În definitiv, muzica populară e tot blues şi blues-ul e tot muzică populară.

Care este, pe scurt, istoricul trupei (spectacole, discografie, turnee etc)? Păi, în domeniul discografic avem până acum trei albume scoase -”Sitting on Top of the World”, “Plum Brandy Blues” şi, mai recent, „Rhythm’n’Bulz”. Dintre turnee, vă spun doar câteva care îmi vin acum în minte: Coca Cola Super-Blues Festival (Bucureşti, 1995); The Sziget Island Festival (Budapest, 1995 şi 1998); The „Teacher’s” Rhythm’n Blues tour (în 14 oraşe din România, 1998). În Europa de Vest am fost în diferite turnee în Olanda, Belgia, Norvegia, Anglia, Portugalia, Grecia, Italia, în unele ţări de câte două ori, iar aici peste Atlantic am “bifat” oraşul american Washington. Spectacole tv am dat foarte multe, ar fi greu şi poate incorect să nominalizez doar câteva dintre ele.

Printre instrumentele la care cântă Nightlosers se află şi neobişnuita frunză, precum şi mai puţin cunoscuta washboard, o placă concepută pentru spălatul hainelor… Cum de aţi ajuns să cântaţi la acest gen de instrumente? Păi, frunza e un instrument popular românesc, iar washboardul un instrument popular american. Asta-i tot. Nu le-am inventat noi nici pe unul nici pe celălalt, noi doar le-am utilizat pentru că ni s-a părut că se încadrează în muzica pe care o interpretăm noi.

Ce ne rezervă viitorul din partea formaţiei Nightlosers (apariţii discografice, turnee în pregătire)? Prima chestie ar fi un album nou, la care o să începem munca după ce ne întoarcem şi despre care nu vreau să spun acum prea multe lucruri. În rest, obişnuitele cântări, concerte, festivaluri şi aşa mai departe.

Referindu-ne la turneul din Canada şi SUA, cu spectacole la Montreal, Toronto şi New York, la ce vă aşteptaţi? Experienţă artistică pură sau la şansa de a câştiga bani mulţi? Mai ales la prima variantă. N-am „sărit balta” ca să ne îmbogăţim material, ci doar să ne îmbogăţim experienţa. Dacă vrem să ne îmbogăţim, stăm acasă.

În acest turneu veţi cânta cu instrumentele peste umăr sau la spate, aşa cum am văzut în câteva scene din documentarul tv despre Nightlosers? Depinde de starea în care suntem, dar mai mult ca sigur că da. Numai să nu fie tavanele prea joase…

Aţi făcut vreodată play-back pe scenă? În 15 ani de vreo două - trei ori, la TV, în unele emisiuni în care condţţiile tehnice nu ne-au lăsat posibilitatea de alegere.

Cum a fost când aţi cântat în penitenciar sau la întâlnirile motocicliştilor? La penitenciar a fost o experienţă interesantă, deşi băieţii din sală au fost atent selectionaţi şi n-au fost lăsaţi să se desfăşoare. Era o experienţă inedită, aşa că erau şi cam timoraţi, ca şi noi dealtfel. La motociclişti am cântat de nenumărate ori şi e cel mai bun public.

Aveţi studii de artă cinematografică şi chiar aveţi câteva realizări filmografice cu care aţi participat la diverse festivaluri de profil, de unde v-aţi întors, nu o dată, cu premii. Ce vă atrage mai mult: activitatea filmografică sau cea muzicală? Amândouă în mod egal. Când stau prea mult prin turnee, mă încearcă regretul că neglijez filmul şi invers.

În componenţa formaţiei sunt diferite etnii, este deci un grup multietnic ce interpretează un melanj muzical format din ritm & blues, folclor românesc, folclor unguresc, sunt şi sonorităţi muzicale ţigăneşti etc. Un multiculturalism artistic grefat pe o componentă multietnică. Perfect pentru Canada şi în special pentru Quebec. Vă bate gândul să rămâneţi şi să vă continuaţi cariera aici? Nu prea. Avem o viaţă, cum o fi ea, în România.

CONCERTE MONTREAL: 14 octombrie, ora 21,00, Sala Rossa (4848 boul. St-Laurent). TORONTO: 16 şi 17 octombrie, ora 21,30, The Silver Dollar Room (486 Spadina Ave).

Nightlosers - Shame