PROTECŢIE SOCIALĂ S-au născut în familii cu un singur părinte sau cu mulţi copii, fără mijloace materiale, dar cu mult talent. 15 copii săraci au reuşit să devină, anul trecut, mici vedete.
Talentul nu ţine cont de bani sau de situaţia socială, însă reuşita da. Pentru 15 copii talentaţi la muzică, dar lipsiţi de posibilităţi materiale, proiectul „ BCR Speranţe” de anul trecut a însemnat o şansă la o carieră în domeniul visat, începută cu un album înregistrat împreună cu Loredana Groza. Micii interpreţi au intrat şi într-un program, finanţat cu banii strânşi în urma campanii derulate sub ghidarea organizaţiilor Salvaţi Copiii şi Romani Criss. Pentru cauza copiilor s-au strâns aproximativ 90.000 de euro. Copiii vor avea propriul instructor care să-i ajute să devină profesionişti, dar şi bani pentru costumaţii şi tot ce implică participarea la concursuri naţionale şi internaţionale, cu care acum se laudă. În plus, li se asigură şi fondurile necesare nevoilor de bază, cum ar fi alimente, rechizite sau haine, acolo unde e cazul, pentru a-i ajuta să ducă o viaţă decentă. Ceea ce pentru unii poate părea puţin, pentru aceşti copii înseamnă mult. E diferenţa dintre a reuşi, respectiv a rămâne doar cu talentul. Programul va continua şi în acest an, iar juriul condus de Gabriel Cotabiţă va căuta alte tinere talente care au nevoie de sprijin. MOŞTENIRE DE FAMILIE „Am descoperit pianul la cinci ani” Născut într-o familie care, pe filiera masculină cel puţin, era plină de muzicieni, s-a îndrăgostit de pian şi de Chopin cam în acelaşi timp, înainte de vârsta şcolară. „Am descoperit pasiunea la cinci ani, atunci când tata mi-a adus acasă o casetă cu un pianist foarte bun cântând Chopin. Mi-a plăcut foarte mult, am rămas impresionat şi am vrut să învăţ şi eu. Tata a zis că e mult prea devreme, aşa că m-am apucat să mă pregătesc singur teoretic, până la şapte ani”, povesteşte Ionuţ Romică Cibotariu, dând timpul înapoi. El este unul dintre cei 15 tineri talentaţi selecţionaţi de Romani Criss, în programul „BCR Speranţe”. Tremurat pe clape A trecut un an de atunci. Se pregăteşte să intre în clasa a X-a, însă nu oriunde, ci la liceul de prestigiu George Enescu, fiind sprijinit de cei de la Romani Criss pentru a se muta în Bucureşti, din Roman, oraşul său natal. Mai mult, în ianuarie 2011 va susţine la Ateneu şi primul său recital la pian, iar apoi va participa şi la un concert internaţional, pentru pian şi orchestră, la Viena. Asta, după ce primele apariţii pe scenă s-au lăsat cu tremurat şi emoţii copleşitoare, chiar şi din punct de vedere fizic, povesteşte băiatul. Ionuţ susţine că are muzica în sânge, transmisă din generaţie în generaţie şi către sora lui, care cântă la clarinet. „Am pe cine moşteni. Tata e muzician, cântă la clarinet, şi bunicul şi străbunicul la fel. Mie mi-a plăcut pianul”, spune cu mândrie băiatul, care are la dosar participări la concursuri internaţionale şi premii la cele mai importante competiţii şi olimpiade naţionale. În enumerarea lui, cel mai des apare sintagma „marele premiu”, pe care o rosteşte cu o mândrie ascunsă. Mult talent, puţini bani Însă, nimic din toate astea nu le-a obţinut uşor. A copilărit într-o familie modestă, fără să aibă la dispoziţie venituri prea mari, bucurându-se cel mult de un trai decent. „Financiar, nu prea stăm bine, a fost destul de greu la început. Mai am o soră, tatăl este muzician, are o formaţie şi cântă în Roman muzică Jazz, Caffe Concert, iar mama este casnică”, spune el. Deşi resursele sunt mici, planurile sale sunt măreţe. „În clasa a XII-a aş vrea să plec din ţară, poate să fac Conservatorul în străinătate, în România e limitat. Afară sunt profesional mult mai buni, e mai greu, dar merită”, spune Ionuţ. Deocamdată, se pregăteşte pentru cât mai multe concerte în ţară, pentru care spune că munceşte ore întregi în fiecare zi, dar visează şi la un pian bun, original, care ar costa cam 32.000 de euro. Până atunci însă, ar putea primi o copie a lui pe care să poată exersa, lucru esenţial în cariera unui pianist, care ajunge la câteva de mii de euro. Însă pianul perfect depăşeşte 100.000 de euro, lucru la care încă nu-şi permite să viseze. „Cred că am cântat şi când eram în burtă” Are 12 ani, o energie debordantă şi vorbeşte ca un om mare, ca un artist deja consacrat, atunci când povesteşte cum se pregăteşte de concursuri şi cât de greu e să răzbeşti pe piaţa muzicală autohtonă, cotropită de era tehnologiei avansate. „Cânt de mică. Cântam prin casă în continuu, orice melodie auzeam, eu o cântam. Cred că am cântat şi când eram în burtă la mama”, spune încântată de ea Georgiana Drumen, din Bucureşti. Mamă singură şi bugetară A început să cânte „profesionist” de la opt ani şi jumătate, însă de pe la patru ani şi-a manifestat talentul, startul luându-l la Palatul Naţional al Copilului din Capitală. Totul cu sprijinul mamei ei, care, pe lângă faptul că este nevoită să o crească singură, o ajută cu orice preţ să-şi îndeplinească visul de a deveni, uşor uşor, cântăreaţă. Asta dintr-un salariu de 570 de lei, după reducerea veniturilor bugetarilor, pe care îl ia ca angajată la centrul social „Casa Speranţei”. Însă, efortul a meritat. O spun şi mama şi fiica, mai ales acum, după ce Georgiana a fost aleasă în programul de tinere talente „BCR Speranţe” şi are banii necesari pregătirii pentru o viitoare carieră în muzică. Între timp, fata a câştigat premii la multe dintre concursurile destinate tinerelor talente şi spune că vrea să meargă pe urmele Andrei. Vrea să aibă totuşi propriul stil. „Nu vreau să semăn cu cineva anume, cu o cântăreaţă anume care are succes acum, vreau să fiu specialistă, să mă placă lumea pentru ce ştiu eu să fac”, declară cu aceeaşi scânteie în ochi mica interpretă. „Nu a mâncat o îngheţată toată vara” Visele ei de o maturitate nespecifică vârstei continuă să curgă. Vrea să fie o artistă completă, aşa că ia şi lecţii de pian de doi ani, „pentru educaţia muzicală” dar şi de operă, ca să înveţe să-şi controleze mai bine vocea, pe care oricum o menajează cât poate. „Am pastile şi vitamine pe care le iau toată iarna, nu am voie să răcesc, îmi stric vocea” spune ea, completată de mama ei care admite că „nu a mâncat o îngheţată toată vara”. Georgiana, la cei 12 ani pe care îi are, ştie foarte clar cum ar trebui să arate viitorul, enigmă pe care alţii nici la vârste mai înaintate nu au reuşit să o desluşească. Vrea să meargă la Liceul de muzică Dinu Lipatti, iar apoi şi-ar dori să urmeze Conservatorul, deşi „o tentează şi Jurnalismul”. Mai mult, vrea să joace şi într-un film, a fost şi la câteva castinguri. Până atunci, e decisă „să treacă pe muzică pop”. Deşi pare atât de sigură pe ea, emoţiile dinaintea unei interpretări nu au ocolit-o nici pe ea. „Înainte să intru pe scenă am mari emoţii, intru la baie. De obicei îmi bate inima foarte tare şi iau zahăr ca să mă liniştesc. Dar cele mai mari emoţii le am când nu sunt sigură că voi lua locul întâi”, explică mica artistă.
Recomandările noastre
