Lumina Sfântă Ierusalim. Sursă foto: Captură video
Din cuprinsul articolului
Ceremonia Luminii Sfinte, care are loc anual în Sâmbăta Mare la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, rămâne una dintre cele mai cunoscute și, totodată, disputate tradiții ale creștinătății răsăritene. De-a lungul timpului, au fost consemnate și câteva situații în care se spune că lumina sfântă ar fi apărut.
Cel mai cunoscut caz datează din anul 1100
Cazul cel mai des menționat de istorici datează din anul 1100, la scurt timp după ce cruciații au cucerit Ierusalimul. După ce latinii au preluat controlul asupra bisericii, patriarhul Daimbert a condus ceremonia, însă nu a reușit să obțină Lumina Sfântă „prin mijloace miraculoase”.
O lucrare publicată în The English Historical Review rezumă cronici orientale care arată că, în Săptămâna Mare din acel an, „minunea” nu s-a produs sâmbătă, iar focul ar fi apărut ulterior, în lipsa latinilor și în prezența clerului grec și sirian.
Episodul din 1100 a devenit un argument important în disputa dintre clerul răsăritean și cel apusean privind legitimitatea ritualului. În secolele următoare, ceremonia a fost folosită în polemicile dintre ortodocși și catolici, iar în 1238 papa Grigore al IX-lea a emis o bulă prin care denunța ritualul ca fraudă și interzicea participarea clerului romano-catolic.
„Coloana despicată”, un alt episod
Dincolo de acest caz, un alt episod cunoscut este cel din 1579, cunoscut drept „coloana despicată”. Potrivit relatărilor din literatura ortodoxă de pelerinaj, patriarhul grec-ortodox Sofronie al IV-lea și credincioșii ortodocși nu au fost lăsați să intre în biserică pentru oficierea obișnuită a ceremoniei.
Patriarhul a rămas în rugăciune în curtea exterioară, lângă o coloană de la intrare, iar focul ar fi apărut în mod miraculos din acea coloană, de unde și-au aprins lumânările, după care accesul în biserică a fost redeschis.
Coloana despicată. Sursa foto: Captură video Youtube
Una dintre cele mai vechi relatări despre acest eveniment apare în Codex Monacensis Graecus 346, copiat în 1634, care reproduce un text redactat în 1608, la 29 de ani după momentul descris. Această distanță în timp face ca episodul să fie contestat de mulți istorici.
Un manuscris din 1634 descrie „miracolul Luminii Sfinte”
Un reper important pentru cercetarea recentă este anul 1634. Un studiu academic publicat în 2024 anunța descoperirea unui text arab necunoscut despre „miracolul Luminii Sfinte” din acel an, păstrat într-o recenzie sinaitică datată din decembrie 1634, la câteva luni după evenimente.
Potrivit manuscrisului analizat de Treiger, comunitățile greacă și armeană au intrat în conflict din cauza datei la care trebuia celebrat Paștele și, implicit, a momentului ceremoniei Luminii. Sursa arată că armenii au susținut o dată cu o săptămână mai târziu și au încercat să controleze desfășurarea ritualului, inclusiv prin implicarea autorităților otomane locale.
Autoritățile otomane au sigilat Mormântul, iar pelerinii greci nu au fost lăsați să se apropie. Soldați au fost postați în jurul Ediculului. În acest context tensionat, textul arată că, la ceasul al nouălea, interiorul Mormântului s-a umplut de lumină, iar autorul sursei a interpretat momentul ca o confirmare a poziției greco-ortodoxe.
Există și surse armene despre evenimentele din 1634, care prezintă o versiune aproape inversă. Acestea susțin că grecii au făcut presiuni asupra armenilor, au încercat să-i oblige să țină Paștele în aceeași zi și au apelat la autoritățile otomane împotriva lor.
