Moartea domnului Fiscuteanu

Moartea domnului Fiscuteanu

Actorul care l-a interpretat pe Lăzărescu în filmul lui Cristi Puiu va fi îngropat mâine.

Intrat în istoria cinematografiei române mai ales ca interpretul principal din filmul „Moartea domnului Lăzărescu“, regizat de Cristi Puiu şi premiat cu Un Certain Regard în urmă cu doi ani, actorul Ioan Fiscuteanu a trecut la cele veşnice sâmbătă în jurul amiezii, la Spitalul Judeţean din Târgu-Mureş. El suferea de cancer la colon, boală cu care s-a luptat timp de şase ani. Medicii chirurgi au făcut tot posibilul pentru a salva viaţa cunoscutului actor, dar au fost nevoiţi să întrerupă operaţia şi să se declare învinşi. Avea 70 de ani. Papa Fiscu sau actorul poet Actorului Mihai Gingulescu, cel care a împărţit atât scena, cât şi o lungă prietenie cu Fiscuteanu, îi vine greu să vorbească despre un om alături de care a trăit atâţia ani. „Noi îi spuneam, şi în general i se spunea Fiscu. Iar acum, fiind mai în vârstă, cei tineri îi spuneau Papa Fiscu. Fiscu era o formulă frumoasă, care ascundea respect“, povesteşte Gingulescu. „Omul Fiscuteanu... omul Fiscuteanu este mai complicat, mai greu de vorbit despre el, a fost o fiinţă mai complicată decât obişnuitul. Fiscu scria versuri şi proză, ceea ce nu se întâmplă oricărui om. Şi scria bine, avea o sensibilitate şi o putere de gândire, de sinteză a lucrurilor care câteodată uimea, pentru că Fiscu era un om puţin brutal uneori, nu te-ai fi aşteptat ca el să aibă atâta putere de dăruire şi sensibilitate. Era un om contradictoriu, ascundea sensibilitate, o înţelepciune brutală, uşor agresivă“. Prietenii din teatru şi nu numai îşi amintesc la unison de o caracteristică a lui Fiscu: orgoliul. Sigur pe el, actorul spunea deseori că este cel mai bun în toate, iar prietenii ştiu că asta îi dădea forţă şi convingere pe scenă şi făcea parte din farmecul lui. „Poţi să spui despre el că era durul durilor, aveai impresia că este un munte, deşi nu era înalt, era un tip bine structurat. Avea o sinceritate brutală, absolut brutală. Ştii, în general noi spunem că suntem sinceri. Nu, Fiscu era necioplit de sincer şi poate de aceea uneori îi speria pe unii. Spunea exact, la modul primar, ceea ce gândeşte. Dacă jignea pe cineva, ştia să spună iartă-mă, scuză-mă, îmi pare rău, chiar dacă era un puşti, un actor la început sau un actor cu state vechi“, mărturiseşte Nicu Mihoc, fostul director al Naţionalului. Amic cu state vechi, Mihoc era cel care îl bătea pe Fiscu la tenis de masă, dar şi cel cu care făcea planuri de film sau teatru: „Nu suporta să-l bat la tenis de masă. Nu îi plăcea în general să piardă, asta şi în profesie, şi în viaţă, şi nici nu ştia să piardă. Putem spune că am pierdut un imens actor, nu un actor târgumureşean, un imens actor. Chiar acum o lună am fost la el să-i citesc o piesă de teatru pe care voia să o monteze. Voia să scrie un scenariu de film“. Gingulescu spune că ar trebui republicate lucrările deja apărute ale lui Fiscuteanu şi editate şi cele care încă nu au văzut lumina tiparului.

Făcea săli pline La Târgu-Mureş, Fiscu umplea sălile Teatrului Naţional. Colegii lui spun că era un bun partener de scenă. „Era bine să joci cu el. Te obliga să încerci să fii şi tu bun, nu puteai ca tu să accepţi să fii slab lângă el care, de obicei, strălucea în roluri“, spune Gingulescu. Într-un comunicat scris de colectivul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş se menţionează: „Sunt actori (rari) în jurul cărora se creează şi un care se transmite şi se amplifică din generaţie în generaţie, iar Fiscu era unul dintre ei. Cu toţii am crezut că va avea nouă vieţi, dar se pare că timpul n-a mai avut răbdare cu el“. ROLURI COMPLEXE A jucat toate genurile: dramă, tragedie şi comedie

Ioan Fiscuteanu s-a născut pe 19 noiembrie 1937. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică - Bucureşti, în perioada 1958-1962. Din 1962 până în 1968 a fost actor la Teatrul de Stat Piatra-Neamţ, iar din 1968 la Teatrul din Târgu-Mureş.

De-a lungul timpului, a jucat peste 90 de roluri în teatru şi cinematografie. Memorabile rămân rolurile sale din filmele: „Fructe de Pădure“, „Glisando“, „Erou la 13 ani“, „Undeva în est“, „Balanţa“, „Asfalt tango“, „Prea târziu“, „Timp liber“, „Cel mai iubit dintre pământeni“ şi, în special, cel din ultimul său film - „Moartea Domnului Lăzărescu“, regia Cristi Pui. Pe scenă a abordat toate genurile artei dramatice: dramă, tragedie, comedie. Personalitate de primă mărime a teatrului românesc, bucurându-se de apreciere la nivel mondial, Ioan Fiscuteanu a fost deseori premiat pentru minunatele sale interpretări. „El lasă un gol imens în inimile tuturor şi mai ales în teatrul românesc“, spune directorul Teatrului Naţional din Târgu-Mures, Cristian Ioan.